Maria Filipoiu
Zâna Primăvară vine
Îmbrăcată în petale,
Peste munți, văi și coline
S-aștearnă covor de floare.
Lăcrămioare de iubire
Așează-n mărgăritare,
Iar cu-a cerului privire
Toarnă albastru-n cicoare.
Din privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeață,
Când dorul soarelui arde
Păpădia-n dimineață.
Scutură nori de petale
Peste pruni, cireși, narcise…
Iar de-a iubirii chemare,
Leagănă dorul în vise.
Fluturii își desfac în zori,
Aripioarele de mire,
Și se întrec sărutând flori,
Când plutesc de fericire.
Când Luceafărul răsare
Cu baghetă fermecată,
Pe Zeița Primăvară
O sărută de îndată.
Cu raze-n priviri cuprinde
A primăverii iubire
Și din stele îi aprinde
Candelă de fericire.
Îndrăgostit, o ia-n vise
Prin Universul Galactic.
Iar prin porți de rai deschise,
Îi strecoară dor romantic.
Din stele, în toiul nopții
Îi împletește cunună
Și-i brodează voalul nunții,
Cu fir din raze de lună.
Primăvara înflorește
Și se aprinde-n obrăjori,
Când iubirea lui peimește,
De-i crește inima-n bujori.
De iubire fermecată,
Se scaldă în balsam de flori.
În vis se lasă purtată
De Luceafăr până în zori.
Atunci, raza lui pălește
Și bagheta îi dispare
În legendară poveste,
Cu astru și primăvară.
Primăvara se trezește,
La sărbătoarea iubirii,
Iar pe chip îi înflorește
Nostalgia amintirii.
La taifas adună-n seară,
Zgomotoase păsărele.
Greierii își iau vioară,
Să se-ntreacă-n cânt cu ele.
Primăvara lasă-n zare,
Rochia multicoloră.
Iar rodul iubirii sale
Îl oferă Verii-soră.
Foto: Andi Spot
