Clara Mareș, Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securității, editura Polirom, 2026, prefață de Antonio Patraș, 456 pag.
„Pus în fața (non-)opțiunii comuniste, Ion D. Sîrbu va alege întotdeauna calea morală, chiar dacă aceea îl va costa cel mai scump. În 1949 preferă să părăsească învățământul universitar decât să își trădeze profesorii, în 1957 alege adevărul și cinstea în locul unei detenții lejere sau al trădării, în 1963 preferă mina pactului cu diavolul, iar în anii ’80 alege sertarul în fața perspectivei de a-și vedea masacrate textele. În mod ciclic, viața îl pune pe Sîrbu să opteze. Cu consecvență, el face mereu alegerea onestă. În fiecare situație-limită, revine la suprafață fiul cinstitului miner Ion Sîrbu, discipolul poetului Lucian Blaga. Din nenumăratele calități pe care le-a posedat Ion D. Sîrbu, inflexibilitatea morală i-a fost cea mai solicitată de «secolul bestial» pe care l-a traversat.” (Clara Mareș)