„Cafea Odilia”

Post-it-urile sunt parte din viața mea. Dacă ar fi să le înșir pe o coală de hârtie, poate ar suna banal: „Să nu uit de D…”, „Rezervare”, „4 nov – Mădălin și Eugen”, „articol despre non-putere”, „Album cu Bari”, „3 nov Romeo și Julieta”, „comunicat”, „Rădești”, „Notar”, „De întrebat I. Hădărig”, „dopuri de urechi Emag”, „Culturi Daniel”, „Cafea Odilia” și tot așa… Ar trebui să le colecționez, nu să le mototolesc în palmă, pentru că aproape toate post-it-urile devin fapte. Aș fi fost curios să văd bilețelele tatălui meu din vremurile în care era de vârsta mea. Probabil: „ședință”, „echipamente”, „telefon acasă”, „carte de colorat Flaviu”, „minge Claudiu” etc.

Din adolescență îmi aduc aminte celebrul: „De verificat apa, gazul și curentul”. Viețile oamenilor seamănă izbitor. Așa că bucățelele de hârtie pot fi schije de jurnal. Cum ar arăta un album cu post-it-uri?

Probabil că, după un timp, ele devin străine și celui care le-a scris. Dar au rămas faptele.

București, 20 octombrie 2026