Muza mea şi-a dat demisia
fără preaviz, doar aşa hodoronc-tronc
pe nepusă masă,
lăsându-mă perplex, mai precis fără sex.
Poate doar s-a evaporat pentru o vreme,
precum o ploaie călduță de vară
sau m-a părăsit pentru totdeauna
plecând dincolo de hotarele fanteziei.
Posibil să-şi fi găsit un angajator mai bănos
unde salariul de truditor al veşniciei
e deasupra nivelului norilor,
în zone celeste, fără taxe și tăieri.
Probabil şi-a luat o altă identitate
în vreun paradis fiscal
unde spală de zor banii virtuali
ale unor fundații culturale eterice.
Muza mea a trecut cu brio
bariera aerată a percepției mele.
În paradisul multidimensional, evanescent
unde sfidează eternitatea,
muza mea se desfată cu infinitul de mână,
făcându-mi semne imperceptibile.
Între noi se zbenguie veşnicia
sau poate clocotește mulțimea vidă.