Flaviu George Predescu
Din când în când, atunci când merg cu metroul, mă gândesc la trenul Cugireana. Îmi zic: „Băi, dar eu încă merg cu trenul, doar că pe sub pământ”. Asta ca răspuns la nostalgia care mă gâdilă din când în când vizavi de tren. Căci au dreptate cei care spun că înaintarea în vârstă parcă îți clarifică niște amintiri – culmea, tot mai vechi. Și atunci, chiar dacă este aglomerat la metrou, îmi spun: trebuie să vină Cugireana. Așa se numea trenul navetiștilor care veneau să lucreze la Cugir din multe locuri, chiar și din județele învecinate.
Aș lungi și n-aș prea lungi textul pe tema asta. L-aș lungi și aș lua-o iar de la capăt să explic și să povestesc ce amintiri am – și am câteva –, dar nici n-aș mai vrea să-l lungesc, plasând amintirile în sfera intimă și inhibându-mă în a le dezvolta. Așa cum tot mai dificil îmi este să postez pe Facebook lucruri personale. Nu mă mai trage inima.
Citesc Bântuit de viețile altora, de Valentin Uritescu. Sunt fascinat de talentul scriitoricesc al marelui actor originar din Vinerea-Cugir. O să revin asupra acestei cărți pentru că îmi place prea mult. S-au scurs 10 ani de la publicarea ei și patru de la moartea lui Valentin, dar textele sunt vii și actuale, chiar dacă fac referire la ani care s-au scurs demult.
București, 7 octombrie 2026
