Iulia Dragomir
Trilogia Suflete de Sorin Oprea este alcătuită din Noaptea sufletelor, Dimineața sufletelor, Suflete albe, romane apărute la editura Creator la Brașov, Dimineața sufletelor în 2022, Noaptea sufletelor, în 2026, iar Suflete albe, la editura Leviathan, în 2025, toate reflectând preocuparea autorului pentru evoluția spirituală, pentru transmiterea către cititori a unor mesaje de conștientizare cu privire la diverse aspecte existențiale, mesaje transmise într-o formă epică ficțională, filtrate de sensibilitatea și viziunea artistului. Se poate realiza o conexiune, prin preferința pentru cifra 3, cu Trinitatea, cea care produce schimbarea ființei umane, aceea de a se lepăda de tot ce e lumesc spre a deveni capabilă să intre în împărăția cerurilor.
Titlurile evidențiază modul în care autorul vede oamenii, ca pe niște suflete care transgresează timpul și locurile, subliniind viața veșnică a acestora, trecerile, inițierile, prefacerile prin care trec. Romanele surprind lupta dintre bine și rău, dintre materie și spirit, evenimente și personaje care se plasează de partea acestor tabere, cu atribute potrivite rolurilor pe care le întruchipează.
Autorul este adeptul realismului, fiind creator de atmosferă, realizând descrieri plastice, relevante ale locurilor și personajelor, urmează principiul cronologic al evenimentelor, folosește tehnica înlănțuirii, alternanței, pentru a menține atenția, interesul. Utilizează și tehnici moderne precum flashbackul, colajul, dar are și elemente romantice, cum ar fi aducerea în prim plan a antinomiilor, a personajelor excepționale, cum ar fi Vlad Arineanu sau Apollyon.
Romanele sunt polifonice, putând fi încadrate în mai multe tipologii, dacă ne raportăm la tematică sau la sfera estetică, fiind deopotrivă romane de dragoste, de aventuri, experiențe, polițiste, spirituale.
Se remarcă echilibrul compozițional, simetria la nivelul titlurilor care păstrează filonul central al motivului sufletelor, al mesajului edificator din final. Au incipit clasic, prezentându- se timpul, locul, personajele. Perspectiva narativa este obiectivă, focalizarea externă sau zero, evenimentele surprinzând vremurile contemporane.
Scriitorul reușește să trezească permanent curiozitatea cititorului cu privire la evoluția evenimentelor, prin crearea ambiguității, imprimă un ritm alert prin dialogurile care cuprind idei despre lume, viață. Apelează la personaje semnificative, cum ar fi pelerinul, cel care este învățătorul, ghidul spiritual al personajului principal, Vlad Arineanu, un tânăr de 30 de ani, cu foarte multe calități, informatician, alesul pentru a ține piept grupului care întruchipează forțele întunericului, cel menit să pună în aplicare Alternativa, de a antrena 144 de alți aleși, prin puterea Duhului Sfânt, aceea de a întoarce ființa spre legăturile primordiale, spre rădăcini, spre legile divine. În sfaturile pelerinului, care era vizionar, cunoscător al binelui și răului, sunt inserate mesaje menite să ghideze eroul și cititorul în hățișul deciziilor de zi cu zi, să îi sprijine în a descoperi adevărul, a deveni conștienți de lumea în care trăiesc, de interferențele cu alte ființe spirituale, de rolul pe care îl au. Romanele invită la autocunoaștere, la sondarea conștiinței.
Autorul îmbină realul și fantasticul, realizând treceri fine de la un plan la altul prin diverse detalii cum ar fi senzația de plutire a unor personaje, prin vindecări, protecții miraculoase sau prin povestea de dragoste dintre Vlad și Abyss, el fiind exponentul pământenilor, ea fiind reprezentanta unei alte dimensiuni, lumi, una cu ființe eterice, eliberate de materialitate, care îndrumă, sprijină devenirea eroului. Aici sunt ființe din sfere diferite, se îndrăgostesc, se întâlnesc rar, se înțeleg și își rămân devotate una alteia, în ciuda distanței sau altor posibile frâne. Nu se întâmplă ca în Luceafărul lui Mihai Eminescu, în care Cătălina, fiind conștientă de diferențele dintre ea și Luceafăr, îl alege pe Cătălin. În romanele lui Sorin Oprea, lumile se întrepătrund, slujesc aceluiași scop și izbândesc în menirea lor. Pelerinul, de asemenea, este un călător în spațiu și timp. Se poate vorbi despre o geografie spirituală, despre o hartă parcursă de către eroi, cu provocări, pericole, frâne, manifestate prin întâlniri capitale cu reprezentanții binelui sau ai răului, prin care se vădesc calitățile, apartenența la o anumită categorie. Vlad se confruntă cu multe experiențe, la limita dintre viață și moarte, într-un proces de inițiere, de auto cunoaștere, de cunoaștere a mecanismelor, forțelor care conduc din umbră umanitatea, universul. El este urmărit, vânat, trece prin tot felul de experiențe, accidente, șantaje, răpiri, confruntări cu suferința, pătrunde în medii care îi testează curajul, demnitatea, valorile morale, spirituale, care îl formează, are întâlniri revelatorii, este pus în situația de a alege între bine și rău prin multiple acțiuni, oameni care îl pun în situația de a arăta cine este și încotro se îndreaptă.
Sunt foarte multe aspecte care sunt vizate în cadrul textelor: religia, reîncarnarea, condiția umană, condiția femeii, cuplul, prietenia, timpul, viața, moartea, spiritualitatea, călătoria, inițierea, libertatea, controlul, puterea, trădarea, minciuna, averea, viața social politică, tehnologia.
Se transmit idei prin dialogul personajelor. Un astfel de exemplu este oferit prin cuvintele pelerinului adresate lui Vlad: Să nu uiți că există un echilibru în toate …Încearcă să trăiești în prezent și nu te îngrijora pentru ce va fi. Vei afla ce trebuie să cunoști… Fiecare dintre noi are o misiune bine stabilită și învățăm în fiecare moment cate ceva. Provocări apar la tot pasul. Și provocările aduc și soluțiile. Trebuie sa fim atenți și să nu le ignoram…Cu cât viața te încearcă mai des, cu atât să fii convins că vei atinge niveluri superioare de cunoaștere…. Nu te încărca cu grijile altora.. Dacă-ti cer, ajută-i necondiționat, nu-i judeca pentru absolut nimic și acceptă-i așa cum sunt și cu tot ceea ce fac … Tot ceea ce se întâmplă într-o viață, apropie spiritul de creator și îndeplinește planurile universului… Odată descoperită ființa interioară, regulile simple ale creatorului devin lumini călăuzitoare în viața de zi cu zi. Nu există decât o singură logică de urmat, cea a lui Dumnezeu, el, unica existența, unicul creator. Tot ceea ce se vede și ce nu se vede este parte din el. Adevărata cale către el sunt învățăturile lui Iisus (lecții de viață, morală, nutriție, medicina, des oprire de sine și a vieții eterne , iubirea și acceptarea aproapelui, modestiei, toleranței, înlăturării dependentelor materiale…Cea mai intensă conexiune e când ceri pentru ceilalți. omul e o ființă spirituală, trebuie să se detașeze de atașamentele și de dependențele pământești. înlăturarea lor e evoluție. Pacea interioara vindeca orice. Găsirea creatorului duce la instalarea păcii interioare, fericire ,trupul trebuie educat prin postul tuturor simțurilor. Când simțurile sunt controlate, omul poate evolua.…Un suflet alb, format din gânduri, vorbe și fapte este garanția supremă pe drumul către eternitate. Răul se alimentează din tot ce se întâmplă negativ în minte, în vorbe și fapte. El prin asta trăiește Se hrănește cu fricile, temerile și comportamentele negative ale oamenilor plecarea de pe pământ e o eliberare. Alternativa dezvăluie frumusețea căii divine, adevărul sau prin dialogul dintre Vlad și Apollyon: Oamenilor li se dă o bucurie efemeră prin bunăstare și plăcere. Nu se gândesc la ce urmează și nu vad dincolo de viață pe care o au acum. Se gândesc cum să trăiască clipa. O clipă care de multe ori nu reprezintă decât începutul durerii
Numele personajelor sunt relevante pentru trăsăturile, pentru valorile pe care ele întruchipează. Astfel, Abyss, femeia de care se îndrăgostește Vlad este semnificativ pentru profunzimea sentimentelor, pentru adâncimea misterelor în care coboară, ea fiind, în fapt, coordonatorul misiunii în care el este antrenat. Jaime este cel care îl vindecă atunci când are accidental, este un simbol al iubirii, aceasta având puteri tămăduitoare. Genesis amintește de începuturile lumii. Karina sugerează grija pe care femeia o poartă omului drag.
Autorul pare a fi un vizionar, textul ficțional dezvăluind adevăruri revelate în timp prin evenimentele parcurse: pandemia, evoluția tehnologiei, punctele energetice de pe pământ, implicațiile folosirii cipurilor, metaversul, universurile paralele, contactul cu alte civilizații, cu extratereștrii, liberul arbitru, planurile elitei mondiale, cataclismele, conflictele armate, reducerea populației, procesarea alimentelor, medicamentele, produsele de sinteză.
Finalul fiecărui roman oferă o dezlegare cu privire la alegerea titlurilor. Astfel, în Noaptea sufletelor, se sugerează că aceasta semnifică starea în care se află cei care trăiesc în ignoranță, care se lasă pradă patimilor, dorințelor de control, de stăpânire, robiți banilor sau altor păcate. Dimineața sufletelor amintește de nădejdea care ar trebui să anime sufletele, iar Suflete Albe, de transformarea săvârșită de cei care îl urmează pe Iisus, prin respectarea legilor Sale, albul fiind un simbol al curățeniei sufletești, frumuseții, superiorității în plan spiritual sau în alte aspecte.
Se oferă o imagine asupra religiilor, ideologiilor, (budismului, confucianismului, creștinismului catolic, ortodox, hinduismului, islamismului, iudaismului, taoismului ), prin dialogul dintre reprezentanții acestora, la care asistă Vlad, în căutarea adevărului. El este un războinic al luminii, asemeni autorului, care caută a prezenta cititorilor o imagine subiectivă asupra universului, atrăgând atenția asupra realităților social politice, spirituale, punându-se în slujba umanității prin cuvântul său. Textul este narativ, are inserate pasaje descriptive, dialoguri care cuprind mesajele centrale ale textelor, dar are și note de lirism, O să vedem lumea unul prin ochii celuilalt. Faci parte din gândurile mele, din drumurile pe care le străbat. Ești ploaia care cade, vântul care suflă. Te simt în verdeața câmpurilor și în stâncile munților. Suflul tău străbate…și mângâierea ta o surprind apele mării. Îmi apari în lumina care mă înconjoară și mă urmărești în zborurile mele printre stele. Tu poate nu știi, dar mergi cu mine pretutindeni.
Călătoria este privită în dublă perspectivă, pe de o parte în plan fizic, personajele mișcându-se prin diverse zone ale pământului, pe de altă parte în plan spiritual, amintindu-se de Zamolxis, de Iisus, de Duhul Sfînt, Prana, Kundalini, Focul Șarpe. Este o călătorie spre interior, în primul rând, care amintește și de Iona lui Marin Sorescu care găsește în finalul dramei drumul spre adevăr. Se sugerează ideea că, în timp, femeile vor fi mai importante decât azi, că ele pot schimba regulile pe planetă, vizând-se, astfel, condiția femeii, plasată pe scara valorilor, în mod diferit față de mulți dintre predecesorii săi. Acțiunea este plasată în contemporaneitate, autorul dedicând romanelor nouă ani pentru a le aduce în forma finală, între 2017 și 2026.
Limbajul personajelor este ales în funcție de tipologia lor, astfel, autorul alternează limbajul literar cu alte registre stilistice, mai ales cu cel colocvial, prin elemente de argou, care să poată surprinde natura lor, modul de a gândi, nivelul cultural.
Romanele domnului Sorin Oprea oglindesc lumea în care trăim în esență și în aparență, prin personajele simbolice, întruchipări ale angelicului, ale demonicului, prin ideile vehiculate, prin vizionarismul ilustrat prin acțiuni, idei, interpretări care deschid perspective și inițieri rostite și nerostite.
