Radu Matei TodoranAi coborât din vis
ca dintr-o litieră de argint
zeiță
ai pătruns în mine ca într-un refugiu
și te-ai dizolvat în mortare
în lemnul grinzii
și-n umbra gândurilor mele
pe care le vedeai ca într-o frescă veche
autoflagelându-se
afară merii ruginii suspinau dulce-acrișor
a toamnă
izvorul sugrumat între granituri
picura peste mine
ca peste o lespede de cremene
cristale de iubire
mă dizolvam încet
mă dispersam în dorințele tale
ca o dantelă veche
într-o spumă cerească
pentru că cerul meu
acum
îl stăpânești tu
