Emanuela Bușoi
Elle semblait attendre – Mihai Eminescu
Elle semblait attendre que je la serre,
Prenant ma tête entre ses mains chéries,
Pour que dans ses yeux de femme je m’oublie
Et que ma vie s’y déroule, entière.
Mais quand je voulus la prendre, elle me refusa,
Tournant son doux visage de l’autre côté,
M’épiant de ses yeux, elle me questionnait
Qu’elle me donne un baiser, qu’elle ne me donne pas.
Tous ces refus tendres de la beautés
Dans de douces luttes défont la laideur de la vie
Qui ne sont pas amers, car ils sont mesurés.
De tant de caprices nul ne se rassasie,
A force de la prier elle continue à hésiter
Et finalement elle n’a qu’à s’endurer.
(traducere de Emanuela Bușoi)
Părea c-așteaptă… – Mihai Eminescu
Părea c-aştept s-o cuprind în braţă
Şi faţa mea cu mâinile s-o ieie,
Ca să mă pierd în ochii-i de femeie,
Citind în ei întreaga mea viaţă.
Dar când s-o prind, ea n-a voit să steie
Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i faţă,
Pândind, cu ochii mă-ntreba isteaţă:
Să-mi dea o gură ori să nu-mi mai deie?
De-altfel de toane vecinic nu te saturi,
Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi
Ş-abia la urmă parcă tot se-ndură.
Împotriviri duioase-a frumuseţii
În lupte dulci disfac urâtul vieţii,
Ce n-au amar, fiindcă au măsură.
