Gabriel GafițaSe întâmpla prin anul 2001 și eroina povestirii mele este Aline Chrétien, admirabila soție a prim-ministrului canadian de atunci, Jean Chrétien (1993-2003), o personalitate politică de prim rang a țării sale și un jucător major pe scena internațională. Pentru a nu da decât un singur exemplu: după atacurile ucigașe asupra turnurilor de la World Trade Center din New York la 11 septembrie 2001, SUA au declarat imediat închiderea spațiului național de zbor pentru toate cursele, interne și externe. În acel moment, se aflau în aer câteva mii de avioane care aveau drept destinație aeroporturi din Statele Unite. Fără întârziere și vreo ezitare, Jean Chrétien a deschis spațiul aerian canadian pentru toate aceste avioane aflate în aer, care au fost redirecționate spre aeroporturile canadiene. Dar, cum aeroporturile mari s-au umplut rapid de aeronave, multe au fost dirijate și către aeroporturi mici, aflate în sate sau orășele din preerie sau din nordul țării. Așa s-a întâmplat că, în unele locuri, avioane de mare capacitate au aterizat pe aeroporturi mici, în localități care aveau mai puțină populație decât erau călători în avioanele pe care urmau să le găzduiască până ce SUA aveau să-și redeschidă spațiul aerian. Călătorii au fost cazați, hrăniți și tratați cu toată ospitalitatea în Canada, iar decizia în acest sens a fost luată instantaneu de marele politician care s-a dovedit a fi Jean Chrétien, primul ministru al Canadei.
Cu stilul ei simplu, modest, neostentativ, Aline Chrétien era și ea o femeie cu o personalitate puternică, ce făcea o pereche impresionantă cu soțul ei. Nu a mers la universitate, dar a făcut studii prin corespondență în timp ce lucra ca secretară, contabilă și chiar manechin pentru niște magazine de confecții din Shawinigan, Québec, orașul natal al soților Chrétien. După ce el a intrat în politica mare și a ajuns membru al Parlamentului, ea a activat în cadrul unor organizații caritabile și a studiat singură limbi străine (engleza, italiana, spaniola), pe care le vorbea relativ fluent. La maturitate a studiat pianul și a devenit o promotoare activă a Conservatorului Regal de Muzică din Toronto. Cu umorul său nedezmințit, premierul Jean Chrétien spunea despre Canada că e condusă de femei: Regina Elisabeta a II-a ca șef al statului, Guvernatoarea Generală ca reprezentantă a Reginei, șefa Curții Supreme de Justiție și Aline Chrétien, care ”mă manevrează pe mine”. Tot despre ea primul ministru povestea că i-a cumpărat pianul pe care studia cu mare dăruire din banii primiți ca despăgubire după un proces de defăimare pe care îl câștigase ca membru al Parlamentului în fața ziarului Globe and Mail, cel mai mare cotidian canadian.
Cuplul Jean și Aline Chrétien a avut trei copii. Aline Chrétien a murit la vârsta de 84 de ani, suferindă de Alzheimer.
Pe la începutul anilor 2000, când o delegație română la cel mai înalt nivel a vizitat Canada, la cina oferită de ea doamnelor, ”partea română”, cum îi era năravul, a insistat să-și prezinte cât mai avantajos studiile urmate precum și doctoratele fiecăreia. După ce româncele și-au etalat cu multă generozitate calificările academice, Aline Chrétien s-a ridicat modestă și a spus atât: ”Moi, je suis la femme de Jean”. După care s-a așezat înapoi pe scaun.
Tot dintre poveștile familiei Chrétien face parte și istoria, relatată cu umor de ei, despre un intrus care a ajuns să pătrundă într-o noapte în reședința oficială a primului ministru. Aline Chrétien s-a trezit simțind că umblă cineva prin casă, a mers să vadă cine e și, când l-a văzut pe individ înarmat cu un cuțit, i-a trântit o ușă în față, iar Jean Chrétien a venit pe un coridor și l-a pocnit în cap cu o statuetă indigenă. Până au ajuns și paznicii reședinței, problema intrusului fusese rezolvată de cei doi soți Chrétien.
În fine, istoria pe care vreau să v-o povestesc s-a petrecut o dată când Aline Chrétien își făcea porția zilnică de jogging de-a lungul Canalului Rideau, o cale de apă de vreo 200 de kilometri construită prin anii 1830 de armata britanică din Canada și care se termina cu câteva ecluze la vărsarea în râul Ottawa. Canalul, care asigura inițial o legătură strategică între orașele Ottawa și Kingston, devenise în zilele noastre o cale de transport de mărfuri vara și al doilea cel mai lung patinoar natural din lume iarna. El traversa tot centrul capitalei Ottawa, fiind un loc preferat de plimbare pentru mulți localnici și turiști. Deci, într-o zi, Aline Chrétien, care-și făcea cursa de jogging pe o promenadă de pe malul Canalului Rideau, însoțită numai de un bodyguard, s-a oprit la un moment dat și s-a rezemat de parapet, spre a se odihni câteva clipe. În acel scurt răgaz, un cuplu de americani s-au apropiat de ea și au întrebat-o politicos dacă avea amabilitatea să le facă o poză cu canalul. Firește, bodyguard-ul a intervenit și i-a întrebat dacă nu ar prefera să le facă el o poză cu soția primului ministru al Canadei. Cei doi au privit unul spre celălalt și au spus:
-Nu. Mai bine cu canalul.
