Sunt printre puținii tembeli
care încearcă să facă cercul
chiar rotund, perfect de rotund;
o plenitudine perfectă
un catharsis desăvârșit.
Eu sunt un campion al aproximărilor
al circumferințelor evanescente
al tangențelor la perfecțiune.
Viața la limită sau limita vieții:
acolo sunt tentațiile mele ontologice
aventurile metafizice
figurile de stil scrise cu sânge și lacrimi.
Toată mascarada existențială
aparent umană și geometrică
mă aruncă dincoace și dincolo de cerc.
Arareori găsesc grația echilibrului
pe circumferința incertă a cercului,
unde mă sprijin pe cuvântul nevăzut
și dansez în lumina primordială.