Spațiu

Mi-am amintit, într-una dintre nopțile

cu ochii lipiți de timp,

de o imagine care și-a întins brațele din copilărie 

până dincolo de aripa unui înger.

M-am suit călare pe gând 

ca pe un cal măiestru 

și mi-am vizitat propria viață, pipăind,

cu ochii de acum, pământul pe care îl calc 

de parcă aș păși pe drumul bătut cu inima dintru începuturi.

Am zărit cum talpa vieții 

împingea peste margine limanul amiezii,

am văzut cum se încuia, 

între umbre, licărirea ce bântuia înserarea.

Probabil, de atunci, am început

să creez acest spațiu 

în care păstrez pe linia orizontului 

dansul între apropiere și depărtare,

ca într-o duminică.