IA în fabrici și uzine

Inteligența Artificială (IA) a continuat să fie al doilea subiect ca importanță și în știrile lunii ianuarie. Am scris deja că 2026 va fi anul în care beneficiile aduse de IA vor trebui să-și demonstreze viabilitatea economică pentru a evita dezamăgirile investitorilor care pot oricând să-și îndrepte fondurile spre alte domenii ale economiei, finanțelor sau tehnologiei, creând astfel pericolul unei implozii a burselor din întreaga lume. În articolul de astăzi al rubricii noastre vom afla opiniile câtorva dintre cei mai renumiți experți în economie și istorie. Unele dintre ele au fost exprimate pe scenele reuniunii Forumului Economic Mondial de la Davos și voi relata care a fost cu adevărat cea mai importantă dezbatere acolo. Voi detalia, de asemenea, două domenii în care IA înregistrează progrese dintre cele mai spectaculoase. Revoluțiile – cel puțin de la Marx încoace – încep în fabrici și uzine. S-ar putea că această afirmație să fie valabilă și pentru revoluția IA.

(sursa imaginii: aihousedavos.com/2026)

Din perspectiva noastră, cele mai interesante discursuri și dezbateri, cele cu impact pe termen lung, de la recenta întâlnire de la Davos nu sunt neapărat cele care au avut loc pe scenele principale, unde au apărut mulți dintre conducătorii politici de astăzi ai lumii. Separat de acestea, Inteligența Artificială a avut în acest an un sediu dedicat și un program complet sub titulatura ‘AI House’, care timp de o săptămână i-a adunat pe mulți dintre cei mai cunoscuți experți împreună cu cercetători care aduc contribuții disruptive sau personalități din alte domenii ce studiază impactul tehnologiilor și sistemelor IA. Nu au lipsit nici controversele și este clar că mințile ascuțite care se ocupă de IA pot avea perspective foarte diferite. Yuval Harari, profesorul de istorie de la Universitatea Ebraică de la Ierusalim și autor al unor cărți de succes, este astăzi un fel de lider al celor care exprimă temerile consecințelor trecerii punctului de inflexiune în care IA va depăși capacitățile umane. În anumite aspecte, el crede că deja am pierdut controlul asupra algoritmilor și poate și al scopului sistemelor IA. Dacă nu înțelegem sistemele financiare create de IA vom fi precum niște armăsari buni de alergat sau tras la povară, însă fără a avea vreo idee despre tranzacțiile pe care le fac în legătură cu noi negustorii de cai. Aceasta este una dintre metaforele lui. În alta, el aseamănă IA (și orice altă nouă tehnologie) cu un cuțit. Cuțitele pot fi folosite pentru a coji mere sau pentru a comite crime. Sistemele IA cele mai perfecționate sunt ca niște cuțite foarte ascuțite care decid ele însele dacă să cojească sau să ucidă. Ele nu mai sunt simple unelte. Harari are și o propunere incitantă pentru politicieni – aceea de a privi sistemele IA că pe niște imigranți care trebuie să învețe și să se adapteze culturii locale, să accepte și să se supună legilor, să-și îndeplinească sarcinile, dar să și primească o sumă de drepturi specifice. O perspectivă diferită a oferit antreprenorul american Alex Karp, co-fondator și CEO al firmei Palantir, care producte software de integrare și analiză a datelor. El a subliniat că o mare parte din procesul de extindere al IA se petrece dincolo de lumina reflectoarelor, în domeniul militar, într-un proces oarecum similar cu cercetarea și dezvoltarea militară din perioada precedentului Război Rece din anii 50-70, care a dus la invenții precum circuitele integrate, tehnologii video sau Internetul. Nu prea m-au liniștit aceste vești. În fine, o a treia perspectivă am citit-o într-un număr recent al revistei The Economist și ea aparține lui Javier Millei, președintele Argentinei, care este adeptul unui liberalism extrem și chiar se auto-definește ca anarho-capitalist. Millei prevede că saltul în productivitate adus de IA va fi chiar mai spectaculos decât cel adus de revoluția industrială, cu două secole în urmă. Mașinile acționate cu aburi și apoi cu electricitate au eliberat activitățile economice de limitele forței musculare umane. Sistemele IA vor face ceva similar, depășind barierele posibilităților creierului. Ce trebuie să facă politicienii? Cât mai puțin, în opinia președintelui argentinian. Economia de piață capitalistă va regla piața, va selecta ceea ce este util (adică profitabil), va elimina excesele.

(sursa imaginii: christianpost.com/news/historian-warns-ai-will-take-over-religion-law.html)

Problema cu economia de piață este faptul că dacă ea este lăsata să funcționeze total liber vor câștiga în mod ideal antreprizele cele mai profitabile, dar profitul se bazează pe exploatarea muncii claselor productive, ceea ce generează diferențe și conflicte sociale. Se spune că piciorul lui Adam Smith, întemeietorul scoțian al economiei politice și cel care a definit multe dintre mecanismele de bază ale economiei capitaliste, nu a călcat niciodată într-o fabrică de ace cum este cea descrisă în cărțile sale ca exemplu. Dacă ar fi făcut-o, poate că ar fi ajuns și el mai devreme la o parte dintre concluziile pe care le-a expus discipolul său Karl Marx în Capitalul. Poate că pentru a înțelege implicațiile introducerii sistemelor IA trebuie să vedem cum arată o fabrică proiectată și acționată cu IA, atât la nivel de concepție, cât și de execuție (roboti dotați cu IA). Surprinzător, poate, nu sunt foarte mulți roboti instalați în lume la ora actuală. Numărul lor este estimat la 4,7 milioane, cam 177 de roboti la 10 mii de muncitori care lucrează în producție. Numărul lor a crescut cu 542 de mii în 2024 și este estimat că rata anuală va ajunge la 619 mii în 2026, păstrând un ritm de creștere de 6-7% anual până la sfârșitul deceniului. Tendința de creștere este evidentă, dar nu explozivă. Ea este încurajată și de dorința de a produce local cât mai mult din ceea ce furnizează industria și de scăderea numerică a forței de muncă cu calificare corespunzătoare din fabrici. Visul foarte puținor copii este astăzi să devină strungari. Proletariatul, așa cum îl vedeau Marx sau Lenin, este o clasă pe cale de dispariție. Ceea ce pot realiza sistemele IA este însă spectaculos. Siemens, unul dintre liderii sistemelor de producție automatizate, a deschis în 1989 două fabrici de echipament de automatizări la Erlangen și la Amberg, în Bavaria. Acestea produc echipamente, roboti și sisteme AI, inclusiv pentru propriile uzine. Astăzi catalogul lor include peste 1 500 de produse, de 20 de ori mai mult decât în primii ani. Numărul de muncitori a rămas însă cam același.

(sursa imaginii: https://txm.com/factory-automation-factory-lights-out-manufacturing/)

Fac o paranteză. Viziunea fabricilor complet automatizate nu este cu totul nouă. Primii care au materializat-o în cuvinte și pe ecrane au fost autorii de literatură și de filme științifico-fantastice. Primul film pe care l-am văzut în acest an a fost ‘Nu am de ales’ și este regizat de sud-coreeanul Park Chan-wook. Eroul principal se numește Man-su și este un foarte bun meseriaș în industria hârtiei. El își pierde jobul deoarece procesele de producție nu mai au nevoie de așa de mulți muncitori și industria hârtiei însăși se contractă, economia și societatea tinzând să devină ‘paperless’. Până la urmă, după ce elimină competiția prin metode pe care nu le voi dezvălui aici, Man-su devine singurul muncitor într-o fabrică de hârtie complet automatizată și robotizată. Exact așa visau și profesorii mei de la Facultatea de Automatică și Calculatoare că vor arăta fabricile viitorului, și viziunea aceasta ne-o predau nouă, studenților, prin anii ’70 ai secolului trecut. Abia astăzi însă ea devine realitate, prin combinarea tehnologiei roboților cu IA. Spre deosebire însă de roboții care funcționează cu mare succes de decenii în industrii cum este industria de automobile japoneză, robotii dotați cu IA nu mai sunt programați pentru o singură activitate. Mai mult, ei învață singuri, citesc și pun în aplicare cu precizie cărțile de instrucțiuni, își cunosc și folosesc optim resursele pe care le au la dispoziție și – ceea ce sperie pe multă lume – pot produce alți roboți, mai buni în tot ceea ce fac. Nu numai fazele de producție ale proceselor industriale beneficiază de aceste avansuri tehnologice. Tehnologia ‘gemenilor digitali’, pe care am descris-o în câteva articole precedente ale rubricii, permite scurtarea proceselor de proiectare și introducere a produselor noi, ca și a fazelor de testări finale și control de calitate. Un fenomen interesant este cel al creșterii ponderii roboților umanoizi în totalul modelelor noi. Se pare că și proiectanții de roboti dotați cu IA au ajuns la concluzia că una dintre formele fizice optime de sisteme care execută diverse sarcini este cea a corpului omenesc. În plus și poate cel mai semnificativ – robotii dotați cu IA nu au pretenții sociale, nu cer măriri de salarii și nu se organizează în sindicate, nu necesită concedii de odihnă sau medicale (exceptând reviziile tehnice), nu au dureri de cap sau perioade de indispoziție din cauza decepțiilor amoroase. Deocamdată.

(sursa imaginii: https://wireassociation.eu/newsroom/gsk/releases/en/gsk-announces-new-global-headquarters-in-central-london-1788)

Fabricile prezentului și ale viitorului care sunt dotate cu IA încep să arate altfel. Eliminarea sarcinilor repetitive face ca organizarea spațiului de producție în jurul unor linii de asamblare să nu mai fie o necesitate. Nicăieri nu este însă mai vizibilă schimbarea decât într-o unitate de cercetare sau de producției dotată cu tehnologie IA a unei alte ramuri în rapidă transformare – industria farmaceutică. Tradițional, aceste fabrici sunt pline de recipiente și eprubete care bolborosesc, pline cu substanțe chimice, și o mare de tuburi care le interconectează, supravegheate de o armată de operatori în halate albe. Un sediu al unei firme cum este GSK din zona Kings Cross a Londrei sau Insilico Medicine din Boston nu se deosebește mult de sediul oricărei alte mari firme de software. Asta deoarece operațiile-cheie pe care le execută aplicațiile acestor firme sunt prelucrări de date și procese de auto-învățare IA. Aplicația Phenformer al lui GSK este un model de limbaj genetic (similar modelelor mari de limbaj, dar citind informația genetică) conceput pentru a citi genomi întregi și a modela fluxul de informații biologice din ADN. Este utilizată pentru a îmbunătăți predicția riscului de boală, a înțelege mecanismele bolilor și a accelera dezvoltarea de terapii. Cu alte cuvinte, Phenformer învață cum genele produc bolile, și de aici recomandă tratamentele pentru vindecare. Insilico Medicine accelerează descoperirea de noi medicamente aplicând o tehnologie numită modele de transformare pentru a înțelege felul în care schimbările moleculare pot influența structura proteinelor. Viteza de prelucrare și capacitatea de analiză a structurilor moleculare a redus timpul de generare a substanțelor pentru tratamente de la 5 ani la 12-18 luni. Până la urmă, medicamentele sunt testate pe pacienți, proba ultimativă fiind vindecarea bolnavilor, dar șansele de succes au crescut de la 40-60% la 90%. Mai important însă, testele pentru peste 90% din medicamentele aflate în dezvoltare la aceste firme se fac prin simulări, fără a implica facilitați de producție. Chiar și selectarea pacienților pentru populația de testare este asistată de IA, care analizează fișele medicale ale fiecărui pacient în parte și, pe cât posibil, multe dintre teste sunt și ele simulate folosind gemenii digitali ai fiecărui pacient în parte.

(sursa imaginii: https://aerospaceglobalnews.com/news/airbus-humanoid-robots-manufacturing-ubtech/)

Karl Marx ar fi probabil foarte uimit de felul în care arată fabricile astăzi sau vor arăta ele mâine. Ar rescrie el Capitalul pentru a condamna exploatarea mașinilor de către om sau poate a mașinilor de către mașini? Ar deplânge diminuarea rolului proletariatului și s-ar alătura celor îngrijorați de dispariția locurilor de muncă și de soarta șomerilor potențiali? Așa cum nu a prevăzut adaptarea spectaculoasă a capitalismului de piață și îmbunătățirea condițiilor de muncă și sociale tocmai în capitalism, și nu în socialism, Marx nu avea cum să anticipeze emergența Inteligenței Artificiale. Multe dintre comunicările recente demonstrează că, la nivel macroeconomic, IA va crea mai multe locuri de muncă și profesii noi decât va distruge. Cert este însă faptul că în epoca IA multe, dacă nu toate, teoriile legate de valoare și plusvaloare, capital și relațiile de muncă trebuie revizuite și adaptate. La fel ca fabricile, uzinele și celelalte locuri de muncă, teoriile economice sunt în continuă evoluție. Inteligența Artificială ne va ajuta să le înțelegem.