Dimineața corbilor

Ceața învăluie turlele lăcașului
doar vârfurile se mai întrevăd
strălucind de gheața frigului
ce se lasă peste Cetate

e dimineața corbilor…

Cu sutele s-adună de parcă-i
un festin
prin preajmă niciun porumbel
doar doi acolo sub
brâul bine așezat al clopotniței
pare că se-nghesuie de frig
de ploaie
de ceața ce-atârnă peste
pleoapele copacilor

e-amenințarea strigătului ascuțit
și violent…
e dimineața corbilor

Ridic ochii deși-s cu privirea spre locul de sfințenie
ochii mi-s tot țintă la arborii cei nălțători
și plini de corbii dimineții

e-a lor pribegeală, e-a lor brambureală
e dimineața corbilor

Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori
să pășesc pe trotuarul umed
și corbii deasupră-mi
cu sutele
și cu-o oarecare frică-n sân
mă reped spre destinație
în spatele meu m-alungă
cu vocea lor inconfundabilă

și mă târâi chinuit căci
e dimineața corbilor

Frigul a spart cuibul de porumbei
ce dansau odinioar ici colo
și i-a adus cu sutele
captivând alaiul tot
de arbori

e dominația….
e dimineața corbilor

M-apropii de Tine cu pace
m-așez pe genunchii-mi ne-atinși
de praful și pietrele ce sacrificau
cândva ale tale pofte netrebnice

nu-mi pasă de tine corbule
e-alaiul dimineții cu-ndurare
și înc-aștept –
dimineața corbilor.