Literatura de azi 
Edificiu-simbol al culturii naţionale, Ateneul Român, construit în inima Bucureştilor şi inaugurat la data de 14 februarie 1888, a devenit exponentul arhitectonic şi spiritual nu doar al unui oraş, al unei Capitale, ci al unei naţiuni. Aici au conferenţiat marile personalităţi şi savanţi ai României, aici au concertat toţi consacraţii şi tinerii artişti profesionişti ai ţării, tot aici au urcat pe podium multe formaţii şi solişti de nivel mondial, aici s-au lansat „în primă audiţie” capodopere ale literaturii muzicale autohtone, s-au organizat primele expoziţii ample, retrospective de pictură şi sculptură ale maeştrilor artei plastice naţionale, s-au perindat regi şi regine, oameni politici şi oaspeţi de seamă de peste hotare, spre a participa la evenimente de importanţă naţională şi universală. Într-un cuvânt, la Ateneul Român s-au petrecut momente de anvergură istorică înscrise deja în cartea de aur a poporului nostru.
Puţini ştiu astăzi că Palatul Ateneului Roman s-a clădit cu banii dintr-o subscripţie publică, în urma organizării unei loterii naţionale (500.000 de bilete în valoare de un leu), apelul adresat cetăţenilor de naturalistul Constantin Esarcu, fondatorul Societăţii Ateneul Român, sunând ca o chemare populară, printr-un slogan de-a dreptul comic: „Daţi un leu pentru Ateneu!”. Ideea apelului s-a transformat surprinzător într-o lecţie de unitate, de trezire a conştiinţei naţionale.
Concepută de arhitectul francez Albert Galleron, după cercetările ştiinţifice şi indicaţiile lui Alexandru Odobescu, revizuite şi completate de un mănunchi de specialişti români (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), clădirea cu formă circulară s-a datorat valorificării fundaţiilor deja existente din Grădina Episcopiei, ce urmau să servească ridicării unui circ. Inspirat din vechile temple greceşti, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonadă istorică care susţine un fronton triunghiular. La parter, impresionantul hol din marmură înglobează cele 12 coloane dorice de susţinere a sălii de concerte. Patru scări monumentale în spirala de tip baroc, din marmură de Carrara, desfăşurate cu balcoane la etajul intermediar, fac legătura cu sala şi anexele (birouri, săli de repetiţii, cabine pentru solişti şi dirijor etc.). Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter şi două rânduri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o lojă centrală) oferă o vizibilitate perfectă din orice colţ şi o audiţie impecabilă. Perfecţiunea sunetului se datorează imensei cupole (bogat decorate) care „absoarbe” fondul instrumental şi vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberaţie către auditori, cu întreaga gamă de armonice până la cele mai fine culori timbrale şi nuanţe.*
*sursa: fge.org.ro
Imagini de pe wikiedia.org şi blog.greywolf.ro
