Gabriela BoticiGabriela Botici
18.06.2025

Gânduri evadate

De trei zile
gândurile mele au dispărut.
Am ațipit pe balansoar în brațele unei cărți
și m-am trezit în fața unei porți deschise
și o carte de vizită cenușie
cu un chenar de doliu în care era

gravat cu aldine: UITARE.

De atunci rătăcesc prin mine

căutând urmele lor.
Le-am căutat în ungherele nopților
în rugina felinarelor
în albumul cu fotografii.

Într-un târziu le-am găsit pe strada bunicilor mei.

Erau în Lupeni plimbându-se printre ani 80 și 90.

Unul arunca pietricele în apa pârâului de munte

ce trecea prin fața casei.

Altul stătea pironit în tufa cu agrișe

dojenindu-l pe cel care le culegea

pentru sos.

Altele culegeau zmeură luându-se la întrecere

cu cele care culegeau cele mai aromate căpșuni.
Gândurile neînfricate jucau șah cu bunicul
în speranța că vor câștiga.

Unul a oprit timpul si s-a asezat pe fulgul de nea

ce urma să se topească în primul sărut.

Stătea neclintit privind obrajii fierbinți de emoție

și buzele – două frunze tremurânde.
Cele curajoase s-au ascuns în spatele casei

sub acea stâncă imensă care ascundea șopârle și păianjeni

și se jucau de-a v-ați ascunselea. Le știam ascunzătoarea.

Altele acopereau cu zăpadă cărarea presărată cu cenușă

ca sania să dețină drumul în totalitate.

Construiau igluri pe care le tapetau cu preșuri vechi.

Unele ascultau înmărmurite ticăitul ceasului cu cuc.

Cele gurmande savurau tocănița de ciuperci a bunicii

și laptele de pasăre
iar cele comode visau învelite în duna pufoasă

ascultând susurul pârâului de munte.

Cele neastâmpărate își spălau de sânge genunchii juliți

și se cățărau în cireș
iar cele melancolice lăsau poezii pe frigider

ca o revoltă la ceva interzis.
Curioasele au dat năvală în jurnalul

ascuns sub fața de masă cu margini de dantelă.

Cele friguroase stăteau cu bunicul

în jurul sobiței cu cărbuni încinși
ascultând cârnații sfârâind.

Unele scuturau macii de semințe

pentru delicioasele paste cu mac.
Gândurile iubitoare de flori se plimbau

printre sutele de lalele și frumoșii crini.

Pe unele le-am găsit jucându-se la rândul de la carne

pâine și lapte

ținând cu responsabilitate tichetele

dar fără să simtă vreo durere

bunica încropea multe feluri de mâncare

din aproape nimic.

Pădurea și grădina ne hrăneau.

Lipseau câteva gânduri.

Vecinii mi-au spus că o parte dintre ele au plecat în pădure.

Au împărțit pădurea în patru anotimpuri
și fiecare zburda în partea dorită.

Toamna culegeau alune
vara culegea ciuperci din pădurea de mesteceni.

Adorau afinele și zmeura

plantele pentru aromatele ceaiuri.

Iarna se avântau cu schiurile pe pantele albe.

Două gânduri refuzau să coboare de la izvorul din pădure.
Stăteau tolănite pe un covor de margarete

cu privirile îndreptate spre cer.

M-am așezat lângă ele.

Nori au început să deseneze din nou.
Le-au ținut de mână.

Am coborât împreună.

Am rupt cartea de vizită a Uitării

în fața tuturor.