Meschin sau nobil?

O bucată de carne (2 bis)

… drumul pe care mergi și îl bați zi de zi, fie și numai în mintea ta, este meschin sau nobil.

*

„- Ai venit să întrebi despre pioșenie?

– Da.

– Consultă-ți inima, pioșenia este lucrul care  liniștește (…) Păcatul este acela care se fixează în suflet și se mișcă încoace și încolo prin piept (…) “ – relatare din Hadis.

*

Desigur, despre meschin[1] și nobil[2] se poate scrie la nesfârșit, însă aș vrea să înțeleg exact ceea ce definește, căci o inimă nu poate fi simultan ambele, și nobilă și meschină, precum pisica lui Schrödinger și vie și moartă, sau cum se spune în Coran: inima credinciosului nu poate fi umilă și arogantă în același timp. Cred că omul e într-un anumit fel, restul este mască. Și cu asta deja  îmi imaginez oamenii care se trezesc dimineața și se spală pe fețe încep să-și aranjeze chipul, bărbieresc, freacă tâmplele, lipesc meșe, pun fard, albesc pielea sau înnegresc sprâncenele, doar, doar arată mai bine, adică altcineva decât sunt; și odată făcută masca a fost ajustat și caracterul, prima minciuna a fost deja pusă la vedere, ce se întâmplă sub acest altcineva Dumnezeu știe, ce puteri sau slăbiciuni apar. Meschină nu mi se pare înfrumusețarea ca parte a igienei ci mai ales denaturarea, mai ales a caracterului: să pari ceea ce nu ești începe fix la prima oră a dimineții în fața oglinzii. Dacă soarta a sărăcit un om cu un chip mai puțin plăcut și-l face mai frumos în fiecare zi de ce nu și acolo unde soarta l-a sărăcit cu o conduită precară el persistă în sterilitate.

Aș vrea să revin puțin la etimologia cuvântului meschin, în Mesopotamia, săracul nu era nici sclavul care era dobândit prin războaie sau prin neplata datoriilor, nici omul liber, acesta avea casă, pământ, propria afacere; săracul era la marginea orașului, mai exact dormea lipit de zidurile orașului (-stat) și a doua zi așteaptă să fie luat sau nu la muncă. Memoria mea este plină de astfel de oameni care așteaptă la periferia minții să fie chemați😊, aș fi vrut să evit acest adevăr, din simplu motiv că eu însămi aș deveni meschină spunând o asemenea aroganță, dar dacă adevărul nu-mi dă pace, sunt nevoită să spun cu acest risc deloc aplaudabil și care face parte din construcția mea. E drept, utilizarea cuvântul meschin de câteva mii de ani a dus și la crearea unui sens metaforic, astfel că în limba română, meschin înseamnă lipsit de generozitate, de noblețe, mic la suflet, dar și neînsemnat, josnic, de rând.

Și la fel cum spune Gabriel Garcia Marquez în Dragoste în vremea holerei: El a descoperit printre ruine o rază de speranță, lui i se părea că nefericirea o înnobila pe Fermina Daza. Și este vorba despre nefericirea aceea izvorâtă din sărăcia sufletului care nu mai are putere. Nefericirea e soră cu sărăcia, dar se poate instala brusc și brut ca o durere survenită în urma unei tăieturi de cuțit? Mai degrabă cred că nefericirea vine încet și seamănă mai mult cu o formă de tortură decât cu o durere luată prin surprindere, are și partea ei de duioșenie, fragilitate, vulnerabilitate. Are mereu un loc liber, o fereastră care permite să intre și lumina și întunericul. Nefericirea este mai mult un spate întors sieși decât lumii, și când totul e viciat nu mai există niciun risc, nicio pierdere, de aici mărinimia. Dar, și rana deschisă făcută de cuțit lasă loc microbilor și bacteriilor care pot infecta. Ce doare mai mult? Nobil este că înfrunți partea întunecată, că poți, că ai curaj, prin urmare nefericirea constă în a alege să fii așa pentru că ai putere, aici este noblețea că nu cazi în fapte mici, ieftine, sărăcăcioase, meschine.

Până la urmă fisurile sunt cele care ne definesc până la capăt, nu putem fi toată viața strict ceva anume, pe alocuri crăpăturile lasă loc inimii nobile să intre meschinăria și invers, inimii meschine să intre nobilitatea; numai că aceste fisuri sunt doar raze răzlețe. Ideal ar fi să poți păstra cu toți oamenii grația exprimărilor și mai ales a faptelor.

Ce poate fi mai meschin decât să vezi un om cum se schimonosește, cum se contorsionează să impresioneze, de fapt, să mintă, ce efort depune în urâțenia lui pentru a demonstra contrariul! Ce poate fi mai nobil să vezi toate astea și să pleci, știind că: E în zadar să înveți un șarpe să nu otrăvească! Pentru că nu, reptila aceasta așa își prinde prada, prin unduiri seducătoare și venin.

Dacă aș spune:

Nu am fost niciodată meschină! – aș deveni brusc meschină.

Dacă aș spune:

Nu am fost niciodată nobilă! – aș deveni brusc nobilă.

?!

(sursa foto: https://www.thewonderfulworldofdance.com/holly-noble-matt-petty-and-ebony-jayne-kitts-give-us-their-insight-into-the-magical-world-of-snow)

[1]A Concise Dictionary of Akkadian, Harrassowitz Verlag, pag. 222, 2000, 𒈦𒂗𒆕 mușkēnu(m), clasă socială: dependent, persoană dependentă de palat, sărac, pauper; contrar lui awilum (akk.) = om liber și contrar lui wardum (akk.) = sclav. Mai poate fi: lipsit de resurse, nevoiaș, cerșetor, nefericit . مِسْكِين, =  miskin (ar.) = sărac.

[2] نَبِيل = nabil (ar.) = nobil, excelent, onorat, de obicei nume de gen masculin; fals cognat nobilis (lat.) = nobil prin naștere, excelent, aristocrat.