O denaturare a simțurilor

Un nebun, care zboară. Împrăștie cu amândouă mâinile
petale de cireș și strigă: Petale, petale
neinspirate! Petale care produc scurgeri de tensiune unde
se așază. Pericol de electrocutare
primăvăratică! Uite… Îi tremură mâinile. Un nebun,
care zboară. Că suntem prize

electrice legate la pământ, bine făcute, strigă și mai
tare – ele ne îndreptățesc, pe
mai departe, chinul. Că e la mijloc o denaturare
a simțurilor. Numai atât? Dragi cetățeni! Eu sunt o priză
stricată… Cetățeni care dau din cap,

stau pe bănci: apatici, în curtea plină de cireși
înfloriți – e soare, au ieșit la aer liber, le
place să discute despre diverse
boli. Undeva, din subconștient, din spatele lor,
dintr-o clădire dărăpănată, se aude
cântecul trist al celui care te taie de pe listă, flămând, un
șobolan – care își face curaj, la rândul lui.