Taie și acest vers

Își întinde gâtul pe tăietor – ce aștepți? Rânjetul
fețelor? Zice ca preotul: „Domnului să ne rugăm!” și face
trei cruci. Nu. Taie și acest vers. Hai cu mine la
furat de prune! Vezi câte forme degradate sunt pe aici? Dar
nu mai fă atâta praf: aleargă

după mașina de scris a morții, ce naiba miroase așa? Floarea
albă din curtea Mănăstirii Sihastru? Cheia ei
parfumată… Se împiedică, face un salt uriaș, din deal până
pe spatele țiganului care a tras barca la mal
din Siret, plină cu pești albi, ca foaie de hârtie, falși.
Acum ai merita

să-ți dau la cap! Ești caraghios – nu poți
fi altul decât ești? Poartă-te ca și cum aceste lucruri ar
exista, nu ar fi literatură.
Izbăvește-te de deznădejde. Primește nefericitul care-ți bate
la ușa chiliei. Întoarce-te de unde ai venit, întinde
gâtul, asta e ultima carte citită. Mai bine
du-te și îngroapă mașina de scris.