Literatura de azi 
În lunile ianuarie-februarie ale fiecărui an începe nebunia sondajelor și clasamentelor literare pe net. Reviste online, bloguri sau „simpli cetățeni” care vor să se bage-n seamă dau startul unei noi campanii electorale. Mai ales că niciodată în acea perioadă nu sunt alegeri în România – de ce să intre alegătorul în sevraj, nu?
Care este cea mai bună carte de poezie? Dar de proză? spun întrebările (docte). Fiecare autor, la rândul lui, începe să promoveze acele bloguri, reviste sau ce-or mai fi ele pentru ca să-și convingă cititorii (reali și, mai ales, potențiali) că el trebuie să fie Alesul. La ce ajută voturile astea? Pentru ce sunt făcute aceste clasamente? Ca să crească numărul de accesări online, firește, ale respectivului site. Nu, nu îndeamnă la citit – cei mai mulți dau doar un click și-și votează vecinul de scară. În cel mai bun caz, caută numele cunoscut și, eventual, citit printre cele propuse. Poate îl va vota chiar pe prietenul lui, scriitorul, din lista de Facebook unde a avut grijă să aibă nume faimoase. Literare, firește – deoarece dă bine.
Nu vrem să fim răuvoitori, așa că pornim de la premisa că intenția e bună – atât din partea celor care creează sistemul respectiv de vot, cât și din a celor care votează. Dar, totuși, rezultatul este departe de ceea ce am aștepta. Normal ar fi să se prezinte niște cărți, cu argumente pro și contra, să se facă recomandări, de către specialiști sau chiar de către cititori. Și asta în fiecare zi. Mai bine să existe discuții despre cărți, fie ele și mai nereușite, decât despre mai știm noi ce subiecte „cool” care vor apune la răsăritul primei stele de pe cer. 🙂
Din acest motiv, inițiativa doamnei profesoare Maria Monalisa Pleșea de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Buzău, susținută de toți colegii de cancelarie, ni se pare, fără să folosim cuvinte mari, remarcabilă. Și, tot de aceea, Literatura de azi a fost partener media al acestui eveniment. Pentru că mergea dincolo de rutină, dincolo de monotonie, aproape de (copiii) cititori. Deoarece presupunea acel interes care există pentru cărți, dar care trebuie crescut (cu un „trebuie” în sens bun, nu constrângător) pentru binele nostru, al tuturor.
Să vedem, așadar, în câteva cuvinte și imagini, ce s-a întâmplat acolo. Merită să fie luat ca exemplu în toate colțurile țării. Investiția în asemenea evenimente este minimă, dar efectele (pe termen lung) sunt inestimabile.
***
Buzău, 14 ianuarie 2016, aniversarea Colegiului Național „Mihai Eminescu”. „Bătălia cărților” – un titlu incitant, provocator care, spre deosebire de alte războaie, anunța ceva plăcut. Pentru minte și suflet. Fiecare elev era invitat să se „bată” pentru cartea lui preferată. În doar 3-4 minute, printr-o prezentare originală, trebuia să convingă auditoriul, format în principal din elevi, că acea carte merită citită și recomandată mai departe.
În cancelarie trona Copacul cărților, televiziunea locală era prezentă, iar fiecare dintre participanți primea cel puțin o bomboană învelită într-un citat din Eminescu (să nu uităm că eram în ajunul zilei poetului).
Foarte curând sala în care urma să aibă loc deschiderea a devenit neîncăpătoare. Elevii zâmbeau, profesorii erau emoționați. Nu s-au ținut multe discursuri – doar inițiatoarea evenimentului, prof. Pleșea, și Odilia Roșianu, redactor șef al revistei Literatura de azi și vicepreședinte al Asociației cu același nume. Doamna profesoară Maria Monalisa Pleșea a vorbit despre ideea care a reprezentat scânteia acestei întâlniri – fiecare copil pasionat de cărți poate deveni un mesager al lecturii, al literelor, îi poate „contamina” și pe alții și, împreună, vor ajunge să formeze o comunitate enormă de astfel de emisari corupători; ea a recunoscut că a ținut, inclusiv, o oră de română pe Facebook, în strâns contact cu pagina Literatura de azi. Pentru că, se știe deja, Facebook-ul poate să fie bun sau rău, depinde cine și cum îl folosește.
Mesajul Odiliei Roșianu a fost acesta:
„Toată lumea vorbește de cultură, despre oameni culți sau inculți, despre tineretul din ziua de azi, firește, care nu mai citește ca pe „vremea noastră”. Se pare că e la modă. Vedem inclusiv politicieni care își fac apariția la Târgurile de carte, cu vreo lansare sau fără, cărora instinctul le spune că dă bine să se dea și pe lângă cei care pot fi pasionați de aceste obiecte paralelipipedice, formate din multe foi. Nu mai vorbesc de cei care le scriu chinuiți de talent prin penitenciare.
Deci, sunt mulți care aduc în discuție, când trebuie și când nu trebuie, cultura. Unii dintre ei privind doar cu dispreț sau, în cel mai bun caz, condescendent, către „mulțime”, fie ea cititoare sau nu.
Unde este Literatura de azi în toată această ecuație? Printre cititori, firește. Cât mai aproape de ei. Iar numărul acestora crește continuu.
O parte dintre dumneavoastră știu deja scurtul ei istoric – în vara lui 2013, criticul Daniel Cristea-Enache a deschis o pagină de Facebook cu acest nume. La începutul lui noiembrie în același an, a apărut revista online Literatura de azi. Acum, pagina de Facebook are aproape 167000 de fani, iar cititorii unici zilnici ai revistei online se situează la o medie de 2000. De asemenea, revista se află pe locul 3 în clasamentul publicațiilor online destinate culturii, după Dilema și 22.
O întrebare firească este „cine mai citește azi reviste culturale?”, fie ele tipărite sau online. Majoritatea dintre ele au articole lungi, pe pagini întregi, iar subiectele, de cele mai multe ori, nu sunt de interes pentru marea masă de cititori. În plus, varietatea sumarului în aproape toate cazurile este redusă.
Literatura de azi aduce un suflu nou. Nu numai din punctul de vedere al prezentării site-ului sau al canalelor de promovare. Este vorba, în primul rând, despre conținut – foarte variat, pentru orice vârstă, încercând să acopere o plajă cât mai largă de gusturi.
Fiecare dintre cei care intră pe link-ul www.literaturadeazi.ro poate găsi cel puțin un articol care să răspundă uneia dintre nevoile lui culturale. Sunteți interesați de volume scrise de autori străini? Există rubrica MERIDIANE sau LECTURES, ultima în limba franceză. Vreți să fiți conectați la noutățile literare românești? Aproape în fiecare zi există cronici pentru cele mai recente apariții editoriale. Vă pasionează literatura polițistă? În fiecare săptămână puteți citi ANCHETELE UNUI DETECTIV SINGUR. Doriți să aflați mai multe despre teatru, film artistic sau film documentar? Există 2 rubrici care răspund acestei cerințe. Vă puneți întrebări asupra istoriei postrevoluționare? Pas cu pas, sunt derulate săptămânal evenimentele politice, economice și sociale petrecute după 1990. Sunteți rockeri? Claudiu Cîrțînă, de la Rock FM, propune în fiecare sâmbătă o altă piesă, acompaniată de acordurile cuvintelor lui. Vreți să aflați mai multe despre domeniul vast al internetului? Există rubrica CHANGE.WORLD racordată la ultimele noutăți în domeniu. Și exemplele pot curge în continuare – artă plastică, fotografie, jurnal, poezie mai veche sau contemporană, fashion cultural, sentimente, critică, muzică clasică, educație, învățământ – toate acestea și multe altele pot fi găsite în revista Literatura de azi, într-o formă profesionistă și, în același timp, atractivă.
Și, nu în ultimul rând, actualitatea culturală, oriunde se petrece ea, este semnalată zilnic. Inclusiv întâlnirea noastră de azi a fost promovată prin intermediul revistei noastre, înregistrând un număr important de cititori.
Și, cu toate acestea, eu nu sunt aici pentru a vă spune „citiți revista Literatura de azi!” Nici vorbă. Am venit doar pentru a spune o poveste. A arăta cum se poate face ceva în domeniul culturii. Cum poți petrece timp printre oameni, pentru a afla ce-și doresc și a-i atrage către lectură, dar, în același timp, către toate formele de cultură.
Bănuiesc că știți care sunt publicațiile care ocupă primele locuri la noi în țară – tabloidele. Ei bine, unul dintre scopurile noastre este ca numărul de cititori al revistelor culturale (inclusiv sau mai ales ai revistei Literatura de azi) să crească și, în cele din urmă, să-l depășească pe cel al tabloidelor. Pentru că, dacă tot vrea cititorul să afle amănunte romantice din viața vreunui VIP actual, autohton și efemer, nu ar fi mai bine să-l convingem că este mult mai interesant să afle despre dragostea lui Camil Petrescu, a lui Ionel Teodoreanu sau a lui Eminescu? Glumesc, firește, dar nu e chiar în totalitate o glumă. Pentru că de la aceste știri personale despre scriitori se ajunge la curiozitatea de a vedea cum și-au redat ei în opere gândurile și sentimentele, iar apoi se trece la altă carte care a fost amintită printre rânduri, și la alta, și la alta…
E foarte ușor să spui că nu se poate schimba nimic, în niciun domeniu. Dar, așa cum scriam zilele trecute într-un comentariu pe Facebook, dacă fiecare schimbă câte un pic în jurul lui, să vedeți ce repede și frumos vor veni și schimbările majore, esențiale.
Așa că de asta sunt azi aici – să vă felicit că citiți și că doriți să fiți mesageri ai lecturii, să vă urez succes în îndeplinirea frumoaselor vise adolescentine pe care sunt sigură că le-aveți și, mai ales, să vă iau parteneri în această întreprindere de a schimba fiecare câte ceva, indiferent cât de mic, în jurul lui, pentru a susține Cultura.”
Iar apoi a început Bătălia. „Luptătorii” au avut vârstele cuprinse între 11 și 19 ani. Iar câmpurile războiului au fost împărțite în diferite clase și laboratoare.
Nu putem da toate numele mesagerilor și nici toate cărțile prezentate. Copii din clasa a V-a au prezentat „Oscar și tanti Roz”, dar și „Aventurile lui Cepelică”; elevi din clasa a VI-a au ales „Povestea vorbei” sau „Pulbere de stele”; cei din clasa a VIII-a, „Kinderland” și „Hoțul de cărți”. Și lista poate continua – la fiecare dintre ateliere au fost aduse în atenție cel puțin 14-15 cărți. Fiecare s-a „bătut” în felul lui pentru carte, unii au fost mai timizi, alții mai siguri, toți originali și pasionați.
Și, pentru că am început prin a vorbi despre clasamente, ne permitem și noi să alegem un loc I al originalității și ingeniozității – Alexandru Dragomir. El a ales să transpună romanul „Ion” în versuri & muzică și și-a susținut pledoaria acompaniat de chitară.
Așadar, să încheiem cu un zâmbet optimist – citiți ceea ce a compus acest mesager al lecturii și, cu siguranță, nu veți uita de evenimentul de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău.
Un roman interesant
Este Ion și-i fascinant
Ion in Pripas s-a născut
Și pământul l-a plăcut.
La pământ el mult râvnea
Cu dragoste-l săruta
Dar pe Ana n-o iubea
Și de ea se folosea .
Țăran sărac si mândru
Visa la mult pământ
La urâta Ana cea bogată
Și la Florica cea frumoasă, dar săracă.
Vasile, tatăl Anei, confruntă pe Ion
Acesta se răzbună, pentru rușinea făcută
Și necinstind pe Ana
Cere pământul zestre.
Căsătorit cu Ana
El zilnic o bătea
Și la Vasile o trimitea
Pământul tot să-i dea.
Dar biata Ana, n-a mai rezistat…
Și într-o zi s-a spânzurat
Iar Petrișor, fiul lor bolnăvior
O urmă încetișor.
Fără pic de remușcare
Nimic nu îi stă in cale
Iubirii lui pătimașe
Și la Florica se întoarse.
Dar blestemul îl ajunge
Murind la Florica în curte
Lovit cu o săpăligă
De soțul ei, Georgică.
Refren:
Ion, Ion – Blestemul te ajunge
Pământul te blesteamă
Viața merge mai departe
Timpu-i trecător
Ion, Ion, pământul se răzbună
Unii se nasc și alții mor
Viața merge mai departe
Timpu-i trecător.
