Poate un zăgaz destul de adânc

Are parte de un început timid în lumea literară, volumele sale de poezii fiind receptate de public cu un succes moderat. Adevărata consacrare soseşte pentru George Meredith (12 februarie 1828 – 18 mai 1909) odată cu abordarea prozei, prin romanele Suferințele lui Richard Feverel (1859) și Evan Harrington (1860). Faima i se consolidează odată cu apariția volumelor Aventurile lui Harry Richmond (1871), Cariera lui Beauchamp (1876) și Egoistul (1879).

„Respectul de sine refuză să continue adorarea, dar afecţiunea nu poate fi dată la o parte. Suntem literalmente în ţărână, ne târâm, am arunca respectul de sine cât colo, dacă am putea…

Oamenii care respectă strict codul onoarei joacă un rol pe care nu ar trebui să-l supună reflecţiei până nu cade cortina, sau se vor cutremura uneori de cât de nesăbuită a fost purtarea lor corectă.

Nu ne prea putem păstra demnitatea când ne coborâm la munca de a stârni lacrimi. Probabil că venerabilul legiuitor Moise a fost nevoit să sară, sprinten, de pe stâncă, după ce a făcut apa să ţâşnească din ea.

Îndrăgostiţii sunt pieritori. Mai mult decât biata lume de lut, ei au nevoie de provizii proaspete, de sucuri potrivite şi hrănitoare; adică de viaţă abia îmbobocită, de fructe ce stau încă pe ram, nu de dulceaţa la borcan.

Priviţi pârâiaşul devenit pârâu, devenit torent, cum îmbrăţisează un bolovan frumos; dar dacă piatra nu se lasă dusă, el se grăbeşte mai departe, urmându-şi sinele înainte, până acolo unde e ridicat, poate, un zăgaz destul de adânc, încât să-l înghită şi să-l liniştească.”

(„Egoistul” – fragmente, traducere Zoe Marinescu)

***

CÂNTEC FUNEBRU ÎN PĂDURI

Un vânt agită pini și creste.
Jos – nicio suflare de aer.
Cad coceni în mușchiul ce lucește
pacinic. Pe podișul deschis
ca o palmă a sorții,
pinii își scapă morții.

Și-i liniștea ca pe subt mare.
Sus peste toate se leagă
mișcare de mișcare,
sus peste toate
gonește viața, cu alta la-ntrecere,
cum norii după nori aleargă.
Și noi ne ducem așa,
cădem ca fructele din pomi,
chiar noi,
chiar așa.

(traducere Lucian Blaga, în colaborare cu soția sa, Cornelia Blaga)

Imagine de pe goodreads.com