Măiastra

Lui C. Brâncuși

Când lutul substanța în geometrică rigoare
Piramidă obositor înalță peste piramidă
Și infinitul e încă la mare depărtare
Coloana în dură încordare o flamă naște
Materia să o ducă în drumul ei spre soare
E flama floare fertilității crug sau pasăre măiastră
Duh ce singur poate duce al Terrei dor spre necuprins
E pasărea pământ în zbor cu glas de ciocârlie
E libertatea neted șlefuită ce cerul îl înțeapă
Numai gândul îmbrățișat de suflet duce acolo
Unde doar cu vis înaripat se poate ajunge
Și acolo-i poarta prin care intră generațiile ce vin