Ready-made

Azi e 18 februarie, am scris un e-mail și a trebuit să selectez data, apoi brusc revelația că s-au dus deja aproape două luni din anul în curs, m-am oprit din scris: e primăvară timpurie! Mi-aș arunca ochii pe geam, dar e încă întuneric, așa că îi arunc în mine: orașul e plin de lalele și oameni care merg pe jos. E soare, toate viețuitoarele sunt la unison, îmi place să cred că în jur este o pădure, dar nu, este un oraș, bifez pe calendar o dată de weekend să merg la pădure, peste o lună cred că totul va fi verde și înflorit, acum e prea răcoare, mereu în pădure e mai frig, florile mai întârziate decât cele din parcuri și curți. Undeva în mine se fac niște calcule rapide și care nu se mai termină, parcă nu a fost iarnă, parcă nu a fost nimic, parcă acum mă nasc, cu această zi. Am câteva cunoștințe născute în data de azi, dar nu-i voi suna, acest La mulți ani, fără substanță, mi se pare așa ca un balon gol, deși frumos, copiii s-ar uita după el dacă i-aș da drumul în aer, însă nu o fac. Ce e trist e că-mi vin în minte gesturi umane, m-aș fi gândit să trimit niște lalele, niște ciocolată, dar atât, rămâne gândul care nu duce la nimic concret, nu se va materializa, nu vreau să deranjez, așa din senin, dar poate că din senin e totul.

*

Cum e să te îneci cu propria îngâmfare? Cum e să te distrugă orgoliul și prostul gust? Cum e să sfârșești din cauza propriului corp, el măcină și nu altcineva? Cum e să-ți bagi pe gât minciuni zi de zi, să te hrănești cu ele, să te înțepe și să nu te lași, să crezi la infinit în iluzii pentru că realitate e și mai crudă, iar asta te-ar omorî dintr-o lovitură scurtă? Minciunile învelite în cârpe albe, la fel și tu, ești mort de mult, învelit, putrezit, așa că nu-mi mai da mesaje din lumea de dincolo. De oricare parte ai fi, ești mort, iar eu nu vorbesc cu morții.

*

Nu am întâlnit până acum, dar nu-i timpul pierdut, niciun om, cu care, față-n față, să spun: vai, ce ne asemănăm! În schimb am întâlnit oameni care, la aceeași masă, mi-au spus: vai ce ne asemănăm! Nu-mi amintesc să fi aruncat plase peste cineva, să-l acaparez, să-l țin acolo supus în numele prieteniei sau în numele iubirii.

*

Marile adevăruri sunt foarte simple și nu se află de la oamenii care au școli înalte și dau citate peste citate, ei nu fac decât să preia idei din cărțile pe care le-au citit, să le răstălmăcească, să le întoarcă pe dos. Ați încercat vreodată să mergeți la masă să mâncați alături de un om care cerșește pe lângă biserici? Mănâncă orice, pizza, merdenele, pâine goală etc. E ca și cum l-ați hrănit pe Isus pentru o oră și el v-a răsplătit. Cu ce? Nu vă spun. Încercați!

*

Ready-made! Niciodată nu mi-am auzit părinții că nu au timp, nici pe bunici, aveau pentru tot. Și eu am timp. Nu sunt un om pretențios, atât de valoros să fiu consumată la fiecare pas. Scriu. Gătesc. Merg prin librării. Mă plimb. Chiar pierd timpul în parc. Cred că oamenii s-au obișnuit așa din pricina tehnologiei, când dai un click ai totul instant, iar realitatea din afara ecranului e alta, dacă dai click trebuie să mergi la piață, să duci copilul la școală, eventual să ai grijă de grădină, să uzi, să mai sapi, iar asta nu se mai face instant. Atunci începi să crezi că nu mai ai timp, dar dacă încercați să convertiți clickul în pas, vă dați seama cât e de așteptat, de muncit, numai că, bucurie mare, ready-made este extensia click-ului, se pare că funcționează cu succes. Cam atât, risc să devin jurnalistă. 😊

*

Colegul meu nu are timp, așa spune mereu: nu am timp. De asemenea, colegul meu are textele pregătite, și pentru curier, șef, iubită, instalatori, limbajul schematic, simplu și eficient, cu temele făcute, cu banii pregătiți, florile, lucrările la zi, la rândul lui el însuși este ready-made, reacționează foarte repede pentru că are totul pregătit, cuvintele, propozițiile nu s-au schimbat de când îl știu, comportamentul, gesturile, nici tunsoarea, barba, hainele, același stil monoton de birou, nu se schimbă nimic la el, așa cum nu se schimbă nimic la rețeta de kebab pe care o comandă zilnic. Într-o zi m-am întâlnit întâmplător cu el în lift și am pus degetul pe umărul lui, am apăsat și i-am spus: Click! Te cheamă șeful! Nu a întrebat de ce sau când, a fugit pe scări, nu a mai așteptat ca liftul să coboare și să urce din nou, a preferat să alerge, probabil că a ajuns mai repede.

*

Ready-made: Cumpărat sau găsit în forma finală și care poate fi utilizat imediat. Foarte convenabil. Munca pe care trebuia să o faci e deja făcută. Doar că acest cost este triplu. Și nu mă refer nici la mâncare, nici la parteneri ocazionali, pe care, la fel ca pe fripturi, îi poți găsi la îndemână, precum sosurile, aproape că nu se mai face diferență, dar diferență nu se mai face nici la cărți, nici la rețete despre fericiri, piureuri, la cum totul se poate rezolva în cinci pași, 10 reguli etc., nimeni nu mai are „curiozități estetice”, nimeni nu mai scrie jurnale, nimeni nu mai caută fericirea. Lumea e suprasaturată de orice și, ca în experimentul Universe 25-behavioral sink, știți și voi ce va urma.

(sursa foto: https://abcnews.go.com/blogs/headlines/2013/12/artist-creates-surreal-scenes-in-tiny-studio/)