Mângâie-mă cu mâinile tale
Aspre de țăran muncit
Mirosind a pământ reavăn
Și iarbă proaspăt cosită
Mângâie-mă blând răbdător
Și eu am să tac ca o piatră
Precum piramidele suprapuse
Din jurul mesei tale
Care privesc spre punctul
Unde se odihnește cerul infinit
Sprijinit pe toiagul tău de clepsidre
Una peste alta una peste alta
Mângâie-mă până voi fi netedă
Ca un vis fără început și sfârșit
Ca o sferă
Și caldă ca mâinile tale
Ca un sărut etern