„Iubeşte arta din tine, nu pe tine în artă!”

La mulți și buni ani! pentru Victor Rebengiuc

Literatura de azi

Descris drept unul dintre „monștrii sacri ai teatrului și filmului românesc”, Victor Rebengiuc (n. 10 februarie 1933) a fost rector al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (1990-1996), pentru ca între anii 1996 și 1998 să devină director al Teatrului Bulandra. În 2008 i-a fost acordat un doctorat onorific din partea UNATC.

Dacă ni-l amintim în Tipătescu (unde îi dădea replica soţiei sale, actriţa Mariana Mihuţ, în rolul lui Zoe Trahanache), în Ilie Moromete ori în Lear  sau în oricare dintre multele sale alte roluri din filme sau de pe scenă, figura, vocea şi talentul lui Victor Rebengiuc sunt inconfundabile.

„–  Ne mai putem permite să fim liberi?

Eu îmi permit să fiu liber pentru că nu mi se poate închide gura cu nimic dar ăsta este adevărul, că există tendinţa printre cei care ne conduc, oameni politici, religioşi, de a stăpâni ei- “ nu mai fiţi liberi, renunţaţi la chestia asta şi o să aveţi de toate, ne gândim noi pentru voi şi voi faceţi ce spunem noi, că o să fie bine pentru toţi- şi câţi copii să aveţi, şi câţi să n-aveţi, şi ce să mâncaţi şi cât să mâncaţi, şi cum să vă însuraţi şi cum să nu vă însuraţi şi toată viaţa v-o facem noi, voi numai să staţi cuminţi şi să nu aveţi probleme! Nu trebuie să gândiţi voi- nu avem nevoie de chestia asta!“ (…)

–  Cum reuşiţi mereu să intraţi în pielea personajului?

Nu ştiu cum, asta e o chestie pe care nu pot s-o explic! Ţine de talent, probabil, de vocaţia mea, asta am făcut! Cu timpul am învăţat pentru că mi-aduc aminte când trebuia să fac un personaj, nu ştiam de unde să-l apuc, ce să-i fac…mă gândeam că dacă ar fi 15 cărămizi şi ar spune că rolul ăsta are 15 cărămizi, le luăm şi le punem una peste alta şi ăsta-i rolul! Dar când nu ai aceste cărămizi, ce te faci? Cu timpul am descoperit cum te poţi apropia de un rol, cum îl citeşti foarte bine de mai multe ori, vezi cine este el în economia piesei, pe cine iubeşte din piesă dintre partenerii lui, pe cine urăşte, cui arată că-l iubeşte, cui nu-i arată că-l iubeşte dar îl iubeşte totuşi, mă rog, sunt o mulţime de lucruri care construiesc un personaj şi trebuie să te ocupi de ele.”

(sursa interviu: despreteatru.wordpress.com)

Imagini de pe jurnalul.ro