Sania

Zi cu soare, ger cu stele!…Hai, iubita, la primblare,
Caii musca-a lor zăbale, surugiul e calare;
Săniuța, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi…
Tu zâmbești?… Zâmbirea-ți zice că e bună pentru noi.

Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
Răpind sania ușoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuiește; caii sboară ca doi smei
Prin o pulbere de zare, prin un nour de scântei.

Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare
Se văd insule de codri, s-aud câni de vânătoare;
Iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar
Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar.

Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;
Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie.
Iat-o gingașa mlădiță cu șirag de mărțișori…
Tu o rupi?… Ea te stropește cu fulgi albi răcoritori.

Vasile Alecsandri