Flaviu George PredescuFaimosul week-end pe care ni-l urăm din toată inima să fie cât mai plăcut, mai ales cu gândul ca nouă, celor care facem urarea, să ne fie plăcut, are 48 de ore. Dacă dormim 16, mai rămân 32, din care, dacă scădem depresia de duminică, pentru mulți ea se cuibărește de pe la 16 la 22, mai rămân 24 de ore. Ce putem face în acest interval? Oriunde ne-am duce tot facem o oră dus, o oră întors, astfel că dacă facem două drumuri sâmbăta și două duminica ar mai rămâne vreo 16 ore pentru activități concrete de: uitat la filme, citit cărți, vorbit, băut, mâncat, făcut dragoste, stat pe Facebook, râs, jucat, vorbit la telefon, exersat, citit știri de pe internet, de uitat la un meci, de visat cu ochii deschiși, de gândit la problemele prietenilor, de amintiri dragi cu tine sau cu ceilalți, de rugăciune, solilocvii etc. Darămite să mai fii și genul care procrastinează? Când să mai faci și asta?
Dar nici acestea nu pot fi făcute unele după altele. Au mici pauze între ele. Mersul și venitul de la cumpărături, alesul produselor, statul la coadă, gătitul, alte probleme neprevăzute – toate solicită minute peste minute.
Ne mai rămâne o mână de ore în care se comprimă toată plăcerea weekendului, cea care ne-a fost urată de toată lumea. În aceste două zile, tot clipa este cea care ne salvează. O clipă de aici, o clipă de acolo, pe lângă optimismul de rigoare, sentimentul care nu ar trebui să ne părăsească niciodată.
Gândește-te, chiar acum când citești, tu de unde furi clipe? De la tine, de la viață, de la ceilalți. Dar de unde? Nu musai ca loc, ci ca proces al alegerii, al identificării, al conștientizării. Acele clipe care devin decupaje din amalgamul de minute și de ore. Mă duc să beau un pahar de vin, mă duc să visez, mă duc să stau un pic singur, luni, marți, miercuri, joi.
