Literatura de azi 
Născut în Cape Town, Africa de Sud, la data de 9 februarie 1940, J.M. Coetzee îşi făcea debutul în lumea literară cu Dusklands (1974), urmat de In the Heart of the Country (1977) şi Aşteptându-i pe barbari (1980). În 1983 a primit cea mai prestigioasă distincție literară britanică, Premiul Booker, pentru romanul Life and Times of Michael K (Michael K., viața și vremea sa). Opera îi este puternic marcată de evoluția apartheidului în țara lui, care, departe de a fi un fenomen local, își dezvaluie caracterul universal grație scrisului său. În 1999 a primit Premiul Booker pentru a doua oară, pentru un alt roman, intitulat Disgrace (Dizgrație), pentru ca în anul 2003 să devină laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.
Nicolae Manolescu: Aş vrea să încep prin a vă întreba de ce consideraţi (prin vocea unui personaj din romanul Tinereţe) că „Africa de Sud a fost un prost punct de plecare, un handicap”?
J.M. Coetzee: A spune că Africa de Sud este un loc prost în care să se nască un scriitor îmi pare o afirmaţie superficială. Cu toate acestea, stă în „caracterul” tânărului care a făcut-o, un tânăr care este un personaj într-o operă de ficţiune.
N.M.: Aţi părăsit Africa de Sud, v-aţi întors, ca să vă stabiliţi în cele din urmă în Australia. De ce tocmai în Australia? Şi de ce tot în Emisfera Sudică?
J.M.C.: Îmi place Australia. Mă simt acasă în peisajul australian. Din punctul meu de vedere, emisfera sudică nu este cu nimic inferioară celei nordice.
N.M.: Ţara în care ne naştem e legată, de obicei, de limba maternă. Spuneţi în Jurnalul unui an prost (o faceţi tot prin gura unui personaj) că limba dv. maternă ar trebui considerată engleza în care vă scrieţi cărţile, dar că, adăugaţi, e inevitabil să avem o limbă maternă. Aţi încercat vreodată să aflaţi ce e cu adevărat limba maternă, precum, ştiţi, desigur, că a făcut-o George Steiner? Mai ales că, tot în romanul Tinereţe, vă recunoaşteţi „un sentiment de destindere, ca şi cum aţi intra într-o baie caldă”, de fiecare dată când vorbiţi africaans. „Rădăcinile mele urcă în acea cultură ţărănească, transplantată din Europa în Africa”, scrieţi într-un articol din Doubling the Point. Continuă să vă obsedeze Africa de Sud, istoria ei, politica ei sau aţi renunţat definitiv să priviţi înapoi?
J.M.C.: Întrebarea pe care o puneam era dacă e adevărat că fiecare dintre noi are o limbă maternă, limba pe care o învăţăm când suntem mici, şi dacă această limbă este, ca să spun aşa, limba inimii noastre. Mă gândesc, bunăoară, la India, unde există numeroşi scriitori care scriu în engleză mai degrabă decât într-una dintre limbile vorbite în India – scriitori care nu sunt în stare să scrie într-o limbă indiană într-un mod satisfăcător pentru ei. Engleza nu este „limba lor maternă”, cu toate acestea ei nu scriu o carte gândind în limba lor maternă şi apoi traducând-o în engleză. Dimpotrivă, tot ceea ce gândesc şi simt – sentimente care sunt relevante pentru creaţia lor – se petrece prin intermediul limbii engleze. Într-un asemenea caz, engleza, deşi nu este limba lor maternă, reprezintă totuşi cel mai important aspect, limba inimii şi limba capului.”
(fragment din interviul acordat de J.M. Coetzee lui Nicolae Manolescu; publicat în România Literară, nr.22/ 2012)
Imagine de pe marelestatmajoralcartilor.com
