Literatura de azi 
Provenit dintr-o familie cu tradiţie în lumea lingvisticii, Alexandru A. Philippide (1 aprilie 1900 – 8 februarie 1979), fiu al filologului Alexandru Philippide, a avut o activitate intensă, datorită lui putând să ne bucurăm azi de texte, traduse sau doar stilizate de el, ale unor scriitori precum: Goethe, Schiller, E.T.A. Hoffmann, Heinrich Heine, Thomas Mann, Voltaire, Shakespeare, Pușkin, Tolstoi, Rabindranath Tagore și alții.
„După război, timp de peste două decenii, Alexandru Philippide nu publică nicio carte de versuri. (…) Când n-a mai fost chiar obligatorie scrierea de versuri despre patrie şi partid, a reapărut pe scena vieţii literare, cu cărţi care au impus respect şi au fost comentate cu atenţie de critici. Imunitatea îi era asigurată şi de Premiul Herder, decernat la Viena în 1965.” (Alex Ștefănescu)
Crinul
Paharnic alb, Crin blând, domol îmi varsă
Parfumul tău, căci inima mi-e arsă.
Mireasma ta puternică şi moale
Îmi dă fiorul sânurilor goale
De pe vitralii,
Scăldate-n adieri de evantalii.
Miresme moi ca mâinile, mărunte
Ca zâmbetele, lunecaţi pe frunte;
În jurul meu plutiţi ca nişte ape;
Lăsaţi pe ochi molatice pleoape,
Pe buze albe sărutări, pe gene
Odihna unui vis, şi ca un zbor
Răcoritor
De albe pene,
Învăluiţi-mi fruntea c-un fior.
Alb menestrel al lunei, sprinten Crin,
Îndeamnă gândul meu spre visuri bune,
De visul rău mă vindecă deplin,
În suflet dezmierdări de gheaţă-mi pune.
Din furca ta să torc un alb fuior
De moi miresme-n albă despletire,
Să simt în mine ca o fulguire
Cum se destramă albul tău fior.
Înspre apus fereastra s-a deschis.
Covorul, molcom lac de lână moale,
Răsfrânge-amurgu-n cutele-i domoale.
Din furca ta torc alb fuior de vis.
În suflet dezmierdări de gheaţă-mi pune,
De visul rău mă vindecă deplin,
Îndeamnă gândul meu spre visuri bune,
Alb menestrel al lunei, sprinten Crin.
