Duda

Suna duda

nu aveam nevoie de ceas

suna prelung ca sirena lui Roaită

de trei ori pe zi

vestea

ieșirea și intrarea în schimb

un înger proletar avea grijă

să sune prelung să ne trezească din rătăcire

noi suntem negrii de pe această plantație

spuneam și ne umflam bățoși în noi înșine

ajungeam primii la poarta uzinei

grăbind spre autobuzele de navetă

ne temeam că va pleca tinerețea în locul nostru

și vom rămâne pe plantație

până în ziua de apoi

uneori când luam leafa

trimiteam în semn de iubire

pe locurile noastre din autobuz

servietele burdușite cu cârnaț muntenia

ne așteptau nevestele în stație

se mulțumeau cu ce le trimiteam

nu aveau de ales

noi veneam spășiți doar a doua zi

cu ochii umflați și cu juma de chenzină lipsă

suna duda

intram iar în tura de noapte

duceam cu noi în autobuz

sângele afumat

și gândul că trăim de pomană

într-o zi sirena n-a mai sunat

timpul s-a întors în locul său natal

acum toate mi se par cu susul în jos

nici vântul nu mai bate ca altădată

de atâta liniște nu mai putem dormi

se aud noaptea trenurile de marfă

trecând cu teamă prin gara pustie

de parcă și Dumnezeu

a rămas în șomaj