În taină

De sus, veneau încet porumbeii
și s-așezau frumos în cerc,
ca la o clacă.
Sus, pe acoperișul verde improvizat
se adunau și șușoteau,
vorbeau de-ale lor, în limba lor.

Noi stam înfipți și îi priveam.
În taină, porumbeii murmurau;
iar câte unul, rând pe rând
zbura spre cerul prea încărcat de-a tale ziceri…

Cântările și slava-și continuau traseul –
iar porumbeii de neoprit s-alintă, în taină.
De parcă Domnul i-ar fi trimis
să ne asculte și să-și aplece puțin urechile
fiecăruia dintre noi.

Unul câte unul, veneau și plecau
făceau cu rândul, ca îngerii din cer, în taină.