Paradis obscur

Patrulez neînarmat
în zona de graniță a destinului.
Dincolo – paradisul copiilor pierduți.
Dincoace – ruinele fumegânde ale singurătății.
Hoinăresc nedefinit
pe curba de nivel a speranței.
Deasupra – patria iluziilor.
Dedesubt – labirintul neputinței.
Rătăcesc la limita propriei identități.
În afară – țara celor fără de țară.
Înlăuntru – paradisul limbii române.
Încerc să umplu gaura din steag
cu prea rotundul visului tricolor.
Încerc să-mi întregesc destinul
în interiorul hexagonului de foc
al eternității în șase colțuri.
Restul e o banală zbatere
a unui fluture multicolor
încătușat în paradisul trecător
al obscurului George Vigdor.