Mihaela Mihai habar n-ai cum, din ceaiul amărui,
se-neacă-n albăstriu tot dorul
ce-l simt curbat în zborul nimănui!
cum bântuie amar fiorul
care murea debusolat și gol,
ca nepustiul din cuvântul
cu care-mi dăruiai un alb atol
să-mi necuprindă tot pământul
ce mi-l furai de sub picioare, iar,
păcat al neiubirii tale.
sărutul tău? din ce în ce mai rar…
îmbrățișarea mea? ce jale!
habar n-ai cum…
