Şezlongul rutinei

M-am ridicat în zori
din patul meu de remuşcări
am adunat cuvintele toate
care mă compuneau
chiar şi aura am scuturat-o bine de vorbe
şi rostogolindu-le-n roua cea rece
am început a ţese o dimineaţă
la întrecere cu îngerii zgribuliţi
care tremurau încă pe malurile de lumină
ale unei zile şchioape
spiriduşi de foc distilau fraze
transformându-le în poeme
tari precum o țuică de pergamute
în ocean râuri de rugăminţi
invective
suspine
poveşti
cântece
jurăminte
se amestecau în valuri
alături de promisiuni înșelătoare
fugite din pântecele balenelor

conservate în formol
visele mele
ancorate între stufuri se dizolvau
precum niște statuete de zahăr

pe malurile de nisip
ziua ţesută din vorbe goale
se tolănea în şezlongul rutinei
ca o bătrânică ajunsă la azil