Dorin Croitor Eu plec mereu ca să mă-ntorc tot timpul,
nu c-aș fenta vreo moarte tot plecând,
nu c-aș fenta vreo viață tot venind,
dar sunt prea viu ca să mai urc Olimpul.
Am tot trăit, am tot murit, nu-i pleașcă
coliva, nici cireașa de pe tort,
plătești cu vânt plecările din port,
și cu furtună grația cerească.
De-aceea sunt plecat sau sunt venit,
prezent eu niciodată n-am să fiu,
sunt prea degraba unui prea târziu,
te voi iubi așa cum te-am iubit.
