Va veni o vreme când toate se vor stinge și se vor duce… Și deveni doar praf în vânt.
Toate gândurile de azi se vor duce în eter.
Toate planurile au rămas pe hârtie.
Tot ce era frumos cândva s-a stins.
… dar…
Câte stele pe cer am numărat într-o singură noapte și câte vise am adunat în minte și în suflet, toate se vor stinge doar într-o singura clipă.
Toate clipe frumoase vor rămâne la loc de cinste.
… dar…
Toate locurile nevizitate, cândva vor fi văzute dintre nori, din cer.
Oare?
Amintirile si neîmplinirile vor fi uitate cândva?
TOTUȘI….UNEORI…Mă întreb:
Oare de ce ne dorim lucruri imposibile?
De ce ne dorim să facem lucruri care nu ni se potrivesc, dar ne plac?
De ce ne dorim să facem lucruri doar pentru că le fac alții?
De ce aspirăm la lucruri pentru care nu suntem pregătiți nici fizic și nici psihic?
De ce ne dorim să fim în pielea unui alt om? Doar pentru că are succes.
De ce vrem să fim ceea ce nu suntem, doar că așa fac alții?
Hai să fim noi, autentici, originali si să nu ne mai dorim lucruri pe care oricum nu ni le doream de fapt…. hai să citim și mai mult, să cercetăm mai mult, să studiem mai mult…. hai să fim așa cum simțim noi că e mai bine… și…hai sa devenim CINEVA!!!
… dar…
Și mâine este o nouă zi…. nu te mai uita la drumul deja parcurs… timpul se scurge.
Un strop de muzică, un strop de mișcare si un pas către bucuria de a trai lucrurile intens.
Pentru că totul va deveni praf în vânt.