Florica Patan 
Aceste aripi de mătase
pe care mi le-ai pus
credeam că sunt pentru mine,
mă așezam pe flori de piatră
albastre, iar din cele albe,
adunam petale
pentru rochia de mireasă,
cu trenă…
Îmi ștergi cu degete reci
puful aripilor
îndurerată de nesăbuința ta
de a mă prinde
te pierd cu fiecare vară
care trece, stinsă,
și nu-mi mai amintesc
de florile de piatră aprinse…
