Gabriela Feceoru ceva mai sus. ceva mai bine.
când port voalul invizibil
după ce mi-am schimbat viața
nu îmi mai amintesc ce a fost
ca o ploaie caldă este uitarea
ca un balsam pentru digul teșit
de pe drumuri cobor în galerii
tu ești muritor
lumea devine un loc mai bun
ca o speranță deșartă pentru
Râurile de sub Grădini
abia când ai totul îți dai seama
că îți aparțin numai gândurile tale
emoțiile tale și faptele tale
mă voi scălda în ape turcoaz
după singurătatea absolută
întinsă pe 30 de ani.
