uși

am bătut la uși închise
non-stop
și când mi-am revenit din
zbatere am înțeles că era doar o probă

ca admiterea la actorie
un un personaj pe care l-am simțit atât de bine
încât nu mai mâncam ca mine

nu mai vorbeam ca mine
nu mai mergeam ca mine
nu mai visam ca mine
nu mă mai bucuram ca mine

dar sunt eu azi
intru în liceu și ajung la catedra mea
deschid catalogul
la fila pe care ai scris
„cumva ție nimic nu-ți iese”

lipesc un smiley face pe rubrica
unde notez elevii
și-mi amintesc orașul tău
distinct de orașul meu

drama ta și reproșurile
tot ce am reușit să calc în picioare
prin tot ce am scris
azi zâmbesc
precum Timur Lenk.