Carmen Sorescu 
Scrisul, jocul, vindecarea (III)
De multe ori arunc priviri în memorie ca și cum aș arunca monede într-o fântână pentru împlinirea dorințelor, un fel de ofrande, de frică să nu dispară unele amintiri, paradoxal, apa se limpezește în loc să se tulbure. Da, e adevărat, că romanii aveau această superstiție de-a arunca bani de metal în apă atunci când navigau pentru o călătorie în siguranță, zeul care proteja să fie mulțumit și să nu răstoarne corabia; la fel de adevărat este și imersiunea în amintiri, trebuie pătruns cu grijă ca să nu fie deranjate cele urâte și să nu vină să mă înhațe, să-mi dea ziua peste cap 😊 Apoi urmează mirarea: ceea ce văd pe fundul apei, banii de aur, strălucesc și-i pot aduna, nu știu dacă au fost tot timpul de aur, sau acolo pe fundul memoriei, la păstrare, au căpătat această lumină, cert e că mi se cuvin.
Literatura se formează în adâncimea memoriei, precum o plantă care crește, crește la întuneric și numai scoasă la lumină înflorește. Practic, literatura, urmează o regulă simplă a vieții, nimic deosebit.
*
Tărâmul literaturii este un tărâm magic pentru cei care îl văd de la distantă dar, asemeni altor peisaje, farmecul se veștejește la o abordare mai apropiată, iar spinii si mărăcinii devin vizibili, Washington Irving.
Literatura este utopia mea, Helen Keller.
Literatura se adaugă realității, și nu o descrie pur si simplu. Ea îmbogățește abilitățile necesare pe care viața cotidiană le cere și le dăruiește; și, din acest punct de vedere, ea irigă deșerturile în care s-au transformat deja viețile noastre, Clive Staples Lewis
Din propria-mi experiență, odată ce ai terminat de scris o poveste, trebuie să tai partea de început și de final, pentru că acolo ne cuibărim, noi autorii, majoritatea minciunilor, Anton Cehov.
Arta de a scrie e arta de a descoperi ceea ce crezi, Paul Valery.
Orice om are literatura lui personală, Edward Morgan Forster.
Literatura este locul unde merg să explorez cele mai înalte și mai joase locuri ale societății umane și a spiritului uman, unde sper să găsesc nu un adevăr absolut, ci adevărul poveștii, al imaginației și al inimii, Salman Rușdi.
Există trei lucruri pe care bărbații le pot face împreuna cu femeile: să le iubească, să sufere pentru ele sau să le transforme în literatură, Stephen Stills.
Marea literatură este un limbaj simplu încărcat cu semnificație în cel mai înalt grad posibil, Ezra Pound.
Literatura este o boală transmisă textual, contractată de obicei în copilărie, Jane Yolen.
Literatura este cea mai agreabilă formă de a ignora viața, Fernando Pesoa.
Singura cale de a tolera existența este să te pierzi pe tine însuți în literatură ca într-o perpetuă orgie, Gustav Flaubert.
Oamenii nu așteaptă prea mult de la literatură. Ei vor doar să știe că nu sunt singuri în deruta lor, Jonathan Ames.
Medicina este nevasta mea legiuită, iar literatura este amanta mea. Când mă satur de una, petrec noaptea cu cealaltă, Anton Cehov.
Adevărata esență a literaturii este războiul dintre emoție și intelect, dintre viață și moarte. Atunci când literatura devine prea intelectuală – când ignoră pasiunile, emoțiile – ea devine sterilă, prostească și de fapt fără substanță, Isaac Bashevis Singer.
Literatura… este uniunea dintre suferința și instinctul pentru formă, Thomas Mann.
*
În urma refluxului, pescărușii mănâncă crustacee… în fiecare om există niște valuri, ce adunăm după ce trec sunt doar cuvinte.
*
Sunt cărți precum bluzele de vară, s-a purtat Solenoid, O formă de viață necunoscută etc, reclame, întâlniri, discursuri, cât de extraordinare, ce bine vin , nu transpiri, sunt răcoroase, pentru toate vârstele, apoi s-au dus, o vară, atât, apoi, ce rămâne nu e o piele goală, neacoperită de vreo pânză, ci vine alta, altă modă, altă carte, alte reclame, alți scriitori care încearcă să-și atragă cititori cu diverse tertipuri. Îmi dă senzația de Piața Obor, cultura 2 la leu e din ce în ce mai aproape de centrul ființei.
*
Pygmalion și Galateea, tradus: fiecare om are un ideal în creier, toată viața îl șlefuiește, mai adaugă sau mai renunță la pretenții, în orice situație e doar lângă.
*
În cartea sa Incoerența incoerenței, Ibn Rușd, latinizat Averroes, are o anecdotă: „Să ne imaginăm un copil și un adult în Rai care au murit amândoi în Adevărata Credință, dar cel mare are un loc mai înalt decât copilul.
Și copilul îl va întreba pe Dumnezeu:
„De ce i-ai dat omului aceluia un loc mai înalt?”
Și Dumnezeu va răspunde:
„El a făcut multe fapte bune”.
Apoi copilul va spune: .
„De ce m-ai lăsat să mor atât de repede, încât să fiu împiedicat să fac bine?”
Dumnezeu va răspunde:
„Știam că vei crește păcătos, de aceea era mai bine să mori copil.”
Apoi se ridică un strigăt dinspre osândiții din adâncurile Iadului:
„De ce, Doamne, nu ne-ai lăsat să murim înainte să devenim păcătoși?”
Și literatura poate continua… pentru că povestea mea nu a început cu mine.
(sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Pygmalion_%28mythology%29)
