Radu Matei Todoran Ciorchinii atârnau grei
de viţa scorojită a vieţii
așa cum copiii atârnă de gâtul mamei
sleind-o
mâna mea ca o lopată ruginită
îi smulgea cu poftă
și-i arunca în butii grele
nesfârșit de încăpătoare
precum pântecul pământului
acolo picioare de fecioară
scoteau mustul
precum cianura aurul
din iazuri otrăvite
jocul acela drăcesc
al boabelor strivite
amestecat cu picioare
și zaharicale perverse
se sfârșea într-un ochi tulbure
iar în cele din urmă
lichidul înşelător
spăla aurul minții
precum cianura viaţa minerală
