Simona Barlaboi Și când vine și se uită
De pe-un geam dintr-altă lume
Ca un dor țesut din stele
Dintr-o Galaxie blândă.
Și se sparge sau se-ndoaie
Fie sticlă, fie fier
În costum de anotimpuri
Mi se-mbrac-un gând spre el.
Și din cer ca din pământ
Se înalță dintr-o carte
Pare-un zmeu din basme vii
Ce înfulecă eclere.
Și când vine și se uită
De pe-un geam dintr-altă lume
Mă alintă și îmi spune
Taci, zâmbește, inventează glume!
