Bogdan MacarieBogdan Macarie
07.04.2023

if depression was a place sau seen la 2.07 dimineața

îmi scrisese pe WhatsApp hey
două puncte paranteză
e cam ciudat să trec pe lângă locurile unde mergeam împreună
sau să știu că la următoarea e parcul cu aleile denivelate și atât de înguste că
bicicletele aproape ne călcau pe picioare
treptele unde m-am împiedicat
două puncte parantezăparanteză
banca pe care cineva uitase o păpușă fără brațe
un boschetar jucând șotron
pe terasa
unui local părăsit
vorbind cu prietenul lui imaginar care
îi dădea mereu
cele mai bune sfaturi
lacul unde ți-am promis că te arunc
dacă îmi mai reciți din Bukowski
două puncte parantezăparantezăparantezăparantezăparanteză
pescari jucând table așezați
în bărcile lor verzi
în derivă
carnea lor roșie pe spate
aproape neagră pe mâini
statui trăgându-și forma
pe sub prelata subțire
paznicul sătul de viață
și bomboanele lui mentolate
pielea noastră devorată de țânțari
și urechile mele pline
de râsul tău ca un bâzâit zemos
ramele ochelarilor tăi
pe care se îmbulzeau două furnici roșii
un tsunami de porumbeii împrăștiați de biciclete
peste niște bătrâni tebeciști
jucând șah sub o reclamă
la Coca-Cola

 

uneori mă gândesc la asta
cu periuța de dinți agățată în colțul gurii poate o să-i răspund cine știe
poate o să scriu un poem
cândva
și o să-l trimit cuiva pe WhatsApp.