singură

sunt din nou singură
în Gara din Craiova
urmărind mersul locomotivelor
stau pe scaun înconjurată de
bagaje

sunt din nou singură
m-am trezit din marea
întemeiere a familiei
controlorii în spate rotesc pe
din telecomandă rachete balistice
aștept să lumineze vagonul

dar în vremea asta se aprinde lumina în gară
n-am nici prize
n-am curent
sticla de cola mă face
să mă simt acasă
unde până mai ieri
numeam acasă
azi sunt 7 cutii trimise prin curier

azi sunt singură
dar poate mâine face Dumnezeu
o magie
dar nu așa cum am crezut în magia Lui
acum un an și jumătate
ieri am făcut mazăre
și am cinat împreună

lumina difuză intră în vagon
ei ne țin pe-ntuneric
sunt singură
când mă năpădește plânsul
deschid sticla de cola
îmi înghit amintirile.