Cumpăna

În adierea unui nou anotimp
cumpăna din aștri
își rumenea fața
privind în oglinda perfidă a timpului

ruginile se scurgeau
peste obrajii amintirilor
ca niște sedimente seculare
Echinoxul şi-a lăsat picioarele betege
în vinul tulbure al toamnei
aşteptând trolii de aramă
să-l adoarmă în zori

sus pe acoperiş
coşarul cu aripi de funingine
a desfundat hornul
eliberând cameristele verii
pe care un pegas de argint
le aşeza în lădiţe albastre

cumpăna şi-a ocupat
locul său de metal
făcându-mi semne prietenoase
aura mea mă despresura
ca o armată somnambulă
de furnici aurii
refugiindu-se pe talgerul albastru

cerul s-a cutremurat de spaimă
crezând că celălalt talger
va fi aruncat dincolo de Calea Lactee
nu s-a întâmplat aşa
pe talgerul de foc
încet și neluată în seamă
s-a întins ca un voal de lavandă
iubirea