Vigoarea artei

Venea dintr-o familie cu descendenţi de seamă, mama era urmaşa a cronicarului Neculce, dar din pacate ramâne orfan la vârsta de 4 ani, astfel că îşi petrece copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iași cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei Contemporanul. Urmează şcoala primară şi două clase la liceul „Ștefan cel Mare”, după care în 1887, s-a înscris la „Școala de Arte Frumoase” din Iași. Anii de studii aici, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-și însușească o serioasă pregătire profesională.

Octav Băncilă (4 februarie 1872 – 3 aprilie 1944) s-a afirmat cu toată vigoarea talentului său în primele decenii ale secolului al XX-lea, într-o epocă de puternice frământări sociale. Și-a închinat cei mai avântați ani din viață cauzei muncitorimii și țărănimii. În numeroase lucrări, ca Muncitorul , Grevistul, Întrunire , Pax , el a zugrăvit chipul muncitorului. De asemenea, a consacrat temei țărănești numeroase tablouri. Răscoalele din 1907 i-au inspirat cincisprezece lucrări. A fost profesor de desen și caligrafie, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Școala de Belle Arte” din Iași. În perioada 1908-1935 și-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziții deschise la Iași și București, singur sau alături de alți mari artiști ai vremii. În anul 1942 a participat la expoziția colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Național.*

Tablou: „1907”

Imagini de pe wikipedia.org

*sursa: wikipedia