Liviu Ioan Stoiciu Intră cu lampa de gaz aprinsă
să lumineze, ziua în amiaza mare, în față: are o problemă
cu căpățâna, nu se poate concentra,
trebuie să ajungă de unde a plecat, în elementele sale
constitutive – pe când sulful
roșu, corupt și incandescent, intrat în contact cu
mercurul, în pământ, a produs… nu-și mai aduce aminte ce,
cuprul? Pe aici, maestre! Este sprijinit de o parte
și de alta, cine îl vede crede că e
beat: mai e mult până la sala de gimnastică? Să facă
figuri? Să facă exerciții la
bara fixă, la inele, la trapez, stilistice:
întoarce fila, caligrafiază mărunt, se bălăngăne, revine,
trebuie să lase mărturie, „intră cu lampa de gaz
aprinsă”, o pune în celălalt capăt
al biroului – e plin de îngrijorare față de viitor.
