Gabriela Feceoru primăvara înveselește inima crocodilului
de pe punga de biscuiți
înaintăm ca varga pe culmi
adie vântul ca posibila însorire
cu soarele deasupra mea
sunt în stare să răsuflu ușurată
s-a mai dus un nod. impecabila dezmorțire.
toată iarna am tivit fundițe
am așezat promisiuni în glastre
am privit zarea cu dârele ei mov
am rămas acolo pe deal la mama
de unde se văd toate istoriile
visez la un cub de sticlă numai al meu
un birou în care să adorm
cu capul pe masa de sticlă
o bicicletă cu care să înaintez spre Dumnezeu
vreau să aselenizez o cădere
vreau să redau pacea
vreau să pedalez până la poștă
și să simt adierea vântului libertății
ca și cum aș fi cu piroscaful pe Dunăre.
