Zaruri aruncate

Speranța a fugit
pe scara de incendiu a istoriei.
Umbrele gândului
șoptesc viitoarea furtună.
Chipuri cioplite
umbresc lumina bolnavă.
Timpul șchioapătă
ca un bătrân infirm.
Dumnezeu, scârbit,
și-a întors spatele.
E o primăvară falsă în aerul
brăzdat de atâtea existențe inutile.
Suntem zaruri aruncate
cu nenumărate fețe,
fiecare purtând un chip de om.