Gabriela Feceoru gloanțele se desprind de pe crengi
frunzele devin covoare și pajiști visate
ajung la Cernăuți
în cartierul adăposturilor pentru câini
și văd oameni în locul câinilor
am văzut câini în locul oamenilor
copiii mă țineau de ambele mâini
de-a joaca, de-a bomboanele
inima mea era în plasament
de la 7 ani
priveam către cei care-și purtau plasele
cu capul plecat
aveam în dreapta mea pe cineva care mă apăra
cu prețul vieții
eram eu. aveam 29 de ani.
