Călin Vlasie 
A trecut 1 ianuarie și nici nu am băgat de seamă.
Pe 1 ianuarie 2014 a murit poetul TRAIAN T. COȘOVEI (28.11.1954-1.01.2014), unul dintre cei mai inventivi poeți ai celei mai importante generații literare din perioada postbelică, generația ’80, generație comparabilă cu marile generații ale literaturii române care au schimbat profund conținutul și sensul nu doar al literaturii, ci și al artei, culturii și societății românești.
Poezia lui, scrisă cu „mâinile curate”, cum îi plăcea lui Traian să spună în anii Cenaclului de Luni, adică fără nicio urmă de ticăloșenii și penibilități proletcultiste și post-proletcultiste ale seriilor anterioare postbelice, a influențat nu doar poeți din propria generație, dar și din seriile viitoare de până azi.
Un studiu temeinic despre poezia lui Traian T. Coșovei ar releva profilul unuia dintre cei mai importanți poeți contemporani. Dar și al unui foarte intuitiv critic literar. Cronicile lui despre poeți sunt adunate în volumul „Pornind de la un vers” apărut la Editura Eminescu în1990 și sunt diagnostice poetice uluitoare, cu mult mai aplicate decât ale multor critici literari de azi.
Am multe amintiri cu Traian, dar printre cele mai frumoase, este cea dintr-o noapte când, împreună cu Ștefania Coșovei, am redeschis cufărul prieteniei literare.
